NEÎNCETÁT, -Ă, neîncetați, -te, adj., adv. (Care are loc, se desfășoară sau se repetă) fără oprire, fără întrerupere; necontenit, continuu. – Pref. ne- + încetat.

NEÎNCETÁT, -Ă, neîncetați, -te, adj., adv. (Care are loc, se desfășoară sau se repetă) fără oprire, fără întrerupere; necontenit, continuu. – Ne- + încetat.

NEÎNCETÁT, -Ă, neîncetați, -te, adj. Care nu încetează, nu se oprește, nu se întrerupe (niciodată); necurmat, continuu. Călătoria-ți lungă prin țările străine, Cu-atîte cheltuiele și trudă nencetată, Se-ncheie într-aceasta. NEGRUZZI, S. II 190. ◊ (Adverbial) Fumul cel vînăt, roșia ceață Crește, se-ntinde neîncetat. BELDICEANU, P. 60. – Scris și: nencetat.

neîncetát adj. m., pl. neîncetáți; f. neîncetátă, pl. neîncetáte

neîncetát adj. m., pl. neîncetáți; f. sg. neîncetátă, pl. neîncetáte

NEÎNCETÁT adj., adv. 1. adj. v. continuu. 2. adv. v. continuu. 3. adv. v. întotdeauna.

NEÎNCETÁT ~tă (~ți, ~te) și adverbial (negativ de la încetat) Care nu se mai oprește; neîntrerupt; necurmat; necontenit. /ne- + încetat

neîncetat a. și adv. fără încetare.

neîncetát, -ă adj. (d. încetez). Necontenit, continuŭ, neîntrerupt. Adv. Curge neîncetat.

NEÎNCETAT adj., adv. 1. adj. continuu, etern, necontenit, necurmat, neîntrerupt, nesfîrșit, permanent, perpetuu, veșnic, (înv. și reg.) mereu, (reg.) necunten, (înv.) neîncontenit, neprecurmat, nesăvîrșit, pururelnic. (O luptă ~ între contrarii.) 2. adv. continuu, încontinuu, întruna, mereu, necontenit, necurmat, neîntrerupt, neobosit, neostenit, permanent, pururi, veșnic, (înv. și reg.) nepristan, (reg.) hojma, necunten, (înv.) neapărat, nelipsit. (Se mișcă ~.) 3. adv. continuu, încontinuu, întotdeauna, întruna, mereu, necontenit, permanent, pururi, totdeauna, veșnic, (pop.) necurmat. (Erau ~ împreună.)