NEOROMÁNTIC, -Ă, neoromantici, -ce, s. m. și f., adj. 1. S. m. și f. Adept al neoromantismului. 2. Adj. Care ține de neoromantism, caracteristic, propriu neoromantismului, care se referă la neoromantism. [Pr.: ne-o-] – Din fr. néo-romantique.

NEOROMÁNTIC, -Ă, neoromantici, -ce, s. m. și f., adj. 1. S. m. și f. Adept al neoromantismului. 2. Adj. Care ține de neoromantism, caracteristic, propriu neoromantismului, care se referă la neoromantism. [Pr.: ne-o-] – Din fr. néo-romantique.

neoromántic (ne-o-) adj. m., s. m., pl. neoromántici; adj. f., s. f. neoromántică, pl. neoromántice

neoromántic s. m., adj. m. (sil. ne-o-) romantic

NEOROMÁNTIC, -Ă adj. Referitor la neoromantism. // s.m. și f. Adept al neoromantismului. [Cf. fr. néo-romantique].

NEOROMÁNTIC, -Ă adj., s. m. f. (adept) al neoromantismului. (< fr. néo-romantique)