NĂMEȚÍ, pers. 3 nămețește, vb. IV. Tranz. (Pop.) A acoperi cu multă zăpadă; a troieni, a înzăpezi. [Var.: nemețí vb. IV] – Din nămete.

NEMEȚÍ vb. IV v. nămeți.

NĂMEȚÍ, pers. 3 nămețește, vb. IV. Tranz. (Pop.) A acoperi cu multă zăpadă; a troieni, a înzăpezi. [Var.: nemețí vb. IV] – Din nămete.

NEMEȚÍ vb. IV v. nămeți.

NĂMETE, nămeți, s. m. (Mai ales la pl.) Cantitate mare de zăpadă, morman (de obicei îngrămădit de viscol); troian. Greu era drumul în diminețile cu zăpadă multă și viscol, cînd trebuia să lupți cu nămeții. PAS, Z. I 294. Unde au fost nămeții în putere, i-au lăsat oamenii să se topească atunci cînd le va veni vremea. SADOVEANU, P. M. 180. Într-o singură noapte s-a înfășurat șesul, pînă-n depărtările sinilii, cu învelitoarea albă a nămeților. C. PETRESCU, S. 53. ◊ (Metaforic) Ulița... se ducea de-a berbeleaca în nămeții de verdeață prăfuiți ai Cișmegiului. MACEDONSKI, O. III 47. – Variantă: neméte (ODOBESCU, S. III 63) s. m.

NĂMEȚÍ, pers. 3 nămețește, vb. IV. Tranz. (Regional) A acoperi cu mormane de zăpadă; a înzăpezi, a troieni. Grea zăpadă mi-a picat, Oile le-a nămețit, Dulăii mi-a risipit. ANT. LIT. POP. I 490.

NEMÉTE s. m. v. nămete.

NEMÉTE s. m. v. nămete.

nămețí (a ~) (pop.) vb., ind. prez. 3 sg. nămețéște, imperf. 3 sg. nămețeá; conj. prez. 3 să nămețeáscă

nămețí vb., ind. prez. 3 sg. nămețéște, imperf. 3 sg. nămețeá; conj. prez. 3 sg. nămețeáscă

NĂMEȚÍ vb. v. înzăpezi.

A NĂMEȚÍ pers. 3 ~éște tranz. pop. (căi de comunicare, terenuri etc.) A acoperi cu nămeți; a întroieni; a înzăpezi. /Din nămete

nemète m. 1. grămadă de zăpadă strânsă de vânt; 2. fig. colos: un nemete de erudițiune OD. [Și nămet = serb. NAMET (din slav. NAMETATI, a arunca; v. zăpadă)].

năméte și neméte m. (vsl. nametŭ, cort [a căruĭ formă e ca a troĭanuluĭ], nametati, a zăcea; bg. námet, troĭan; ceh. namet, cort. V. omăt). Vest. Troĭan: nămețĭ (sau omețĭ) de zăpadă. Fig. Colos: un nemete de erudițiune.

nămețésc și nemețésc v. tr. (d. nămete). Vest. Troĭenesc. – Și înă- saŭ înnă-.

neméte V. nămete.

nemețésc V. nămețesc.

NĂMEȚI vb. a (se) înnămeți, a (se) întroieni, a (se) înzăpezi, a (se) troieni, (reg.) a (se) omeți. (Drumurile s-au ~ după ninsoare.)