6 definiții pentru nemete
NĂMETE, nămeți,
s. m. (Mai ales la
pl.) Cantitate mare de zăpadă, morman (de obicei îngrămădit de viscol); troian. Greu era drumul în diminețile cu zăpadă multă și viscol, cînd trebuia să lupți cu nămeții. PAS, Z. I 294. Unde au fost nămeții în putere, i-au lăsat oamenii să se topească atunci cînd le va veni vremea. SADOVEANU, P. M. 180. Într-o singură noapte s-a înfășurat șesul, pînă-n depărtările sinilii, cu învelitoarea albă a nămeților. C. PETRESCU, S. 53. ◊ (Metaforic) Ulița... se ducea de-a berbeleaca în nămeții de verdeață prăfuiți ai Cișmegiului. MACEDONSKI, O. III 47. – Variantă:
neméte (ODOBESCU, S. III 63)
s. m. nemète m.
1. grămadă de zăpadă strânsă de vânt;
2. fig. colos: un nemete de erudițiune OD. [Și
nămet = serb. NAMET (din slav. NAMETATI, a arunca; v. zăpadă)].
năméte și
neméte m. (vsl. nametŭ, cort [a căruĭ formă e ca a troĭanuluĭ], nametati, a zăcea; bg. námet, troĭan; ceh. namet, cort. V.
omăt). Vest. Troĭan: nămețĭ (sau omețĭ) de zăpadă. Fig. Colos: un nemete de erudițiune.
Nemete dex online | sinonim
Nemete definitie