Dicționare ale limbii române

12 definiții pentru nemernicie

NEMERNICÍE, (1) nemernicii, s. f. 1. Faptă nedemnă, comportare mârșavă; josnicie, ticăloșie, infamie. 2. (Pop.) Starea celui nemernic (2); mizerie, neputință. – Nemernic + suf. -ie.
NEMERNICÍE, (1) nemernicii, s. f. 1. Faptă nedemnă, comportare mârșavă; josnicie, ticăloșie, infamie. 2. (Pop.) Starea celui nemernic (2); mizerie, neputință. – Nemernic + suf. -ie.
NEMERNICÍE s. f. 1. Faptă mîrșavă, ticăloșie, infamie. 2. Starea celui nemernic; mizerie, neputință. Aveam nevoie să spun ceva, să mă ridic, să strălucesc – dar vecina mea zîmbea nemerniciei mele. SADOVEANU, O. VIII 99.
nemernicíe s. f., art. nemernicía, g.-d. art. nemernicíei; pl. nemernicíi, art. nemernicíile
nemernicíe s. f., art. nemernicía, g.-d. art. nemernicíei; pl. nemernicíi, art. nemernicíile
NEMERNICÍE s. v. ticăloșie.
NEMERNICÍE s. v. incapacitate, neputință, slăbiciune.
NEMERNICÍE f. 1) Fel de a fi al celui nemernic; netrebnicie. 2) Vorbă, faptă sau comportare de om nemernic; josnicie; ticăloșie. /nemernic + suf. ~ie
nemernicie f. 1. caracterul celui nemernic; 2. faptă nemernică.
nemernicíe f. Purtare de nemernic, ticăloșie.
NEMERNICIE s. abjecție, fărădelege, infamie, josnicie, mișelie, mîrșăvie, nelegiuire, netrebnicie, ticăloșie, (livr.) ignominie, turpitudine, (astăzi rar) scelerație, (pop. și fam.) parșivenie, (pop.) becisnicie, blestemăție, scîrnăvie, spurcăciune, (reg.) mîrșăvenie, (înv.) bazaconie, blestemăciune, nebunie, necurat, necurăție, necurățire, păgînătate, păgînie, verigășie, (fig.) murdărie.
nemernicie s. v. INCAPACITATE. NEPUTINȚĂ. SLĂBICIUNE.

Nemernicie dex online | sinonim

Nemernicie definitie

Intrare: nemernicie
nemernicie substantiv feminin