NEGRÚȚ, -Ă, negruți, -e, adj. (Pop. și fam.) Negricios. – Negru + suf. -uț.

NEGRÚȚ, -Ă, negruți, -e, adj. Negricios. – Negru + suf. -uț.

NEGRÚȚ, -Ă, negruți, -e, adj. Negricios. Dragă mi-i fata negruță. HODOȘ, P. P. 169. Că eu pentru că-s negruță Mă bucur să-ți fiu drăguță. JARNÍK-BÎRSEANU, D. 234. ◊ (Substantivat) Bată-te norii, negruță, De trei ani mi-ai fost drăguță. JARNÍK-BÎRSEANU, D. 256.

negrúț (pop., fam.) (ne-gruț) adj. m., pl. negrúți; f. negrúță, pl. negrúțe

negrúț adj. m. (sil. -gruț), pl. negrúți; f. sg. negrúță, pl. negrúțe

NEGRÚȚ adj. negrișor, (pop.) negrior.

NEGRÚȚĂ s. v. cernușcă, negrușcă.

NEGRÚȚ ~ă (~i, ~e) v. NEGRICIOS. /negru + suf. ~uț

NEGRUȚ adj. negrișor, (pop.) negrior.

negruță s. v. CERNUȘCĂ. NEGRUȘCĂ.

negrúț, -ă, negruți, -e, adj. – 1. Soi de viță-de-vie cu boabe mărunte și negre (Crâncău, 2013). 2. Negricios. ♦ (onom.) Negruț, Negruțiu, nume de familie (21 de persoane cu aceste nume, în Maramureș, în 2007). – Din negru (< lat. niger, -gra, -grum) + suf. -uț (DEX, MDA).