NECHEMÁT, -Ă, nechemați, -te, adj., s. m. și f. 1. (Om) care nu a fost chemat, poftit, invitat (undeva); care nu este dorit (undeva). 2. (Om) care nu este indicat, îndreptățit (să spună sau să facă ceva); nepriceput, incompetent, ignorant. – Pref. ne- + chemat.

NECHEMÁT, -Ă, nechemați, -te, adj., s. m. și f. 1. Care nu a fost chemat, poftit, invitat (undeva); care nu este dorit (undeva). 2. Adj., s. m. și f. (Cel) care nu este indicat, îndreptățit (să spună sau să facă ceva); nepriceput, incompetent, ignorant. – Ne- + chemat.

NECHEMÁT, -Ă, nechemați, -te, adj. Nepriceput, incompetent, ignorant.

nechemát adj. m., s. m., pl. nechemáți; adj. f., s. f. nechemátă, pl. nechemáte

nechemát adj. m., s. m., pl. nechemáți; f. sg. nechemátă, pl. nechemáte

NECHEMÁT adj., s. 1. adj. neinvitat, nepoftit. (O persoană ~.) 2. adj., s. v. incapabil.

Nechemat ≠ chemat

nechemát, -ă adj. Lipsit de chemare, fără entuziazm, fără autoritate saŭ fără competență: la politică se îndeasă toțĭ nechemațiĭ.

NECHEMAT adj., s. 1. adj. neinvitat, nepoftit. (O persoană ~.) 2. adj., s. ignorant, incapabil, incompetent, necapabil, necompetent, neisprăvit, nepregătit, nepriceput, neștiutor, prost, (fam.) ageamiu. (Un meseriaș ~.)