MĂTURÍȚĂ s. măturea, măturică, măturice, (rar) măturișcă.

MĂTURÍȚĂ s. v. năfurică, sporiș, verbină.

măturícă f., pl. ele, și -íță f., pl. e. Mătură mică. Bucov. Verbină.

*verbínă f., pl. e (lat. verbéna, fr. verveine). O plantă verbenacee ornamentală și oficinală cu proprietățĭ amare, aromatice și astringente (verbéna officinális). – Și măturiță și sporiș.

MĂTURIȚĂ s. măturea, măturică, măturice, (rar) măturișcă.

măturiță s. v. NĂFURICĂ. SPORIȘ. VERBINĂ.