MĂRÚȚ, -Ă, măruți, -e, adj. (Pop.) Mărișor. – Mare1 + suf. -uț.

MĂRÚȚ, -Ă, măruți, -e, adj. (Pop.) Mărișor. – Mare1 + suf. -uț.

MĂRÚȚ, -Ă, măruți, -e, adj. (Popular) Mărișor, măricel. A murit Neculai Chirilă. Îi rămîne nevasta cu trei băieți: cel mai măruț cît masa. SADOVEANU, O. VIII 188.

mărúț (pop.) adj. m., pl. mărúți; f. mărúță, pl. mărúțe

mărúț adj. m., pl. mărúți; f. sg. mărúță, pl. mărúțe

MĂRÚȚ adj. v. măricel, mărișor.

măruț adj. v. MĂRICEL. MĂRIȘOR.