MĂRUNȚÍME, mărunțimi, s. f. (Rar) Însușire a ceea ce este mărunt sau neînsemnat; (concr.) ceea ce este de vârstă fragedă, tânăr, nevârstnic. ♦ (Concr.) Lucru fără valoare, neînsemnat. – Mărunt + suf. -ime.

MĂRUNȚÍME, mărunțimi, s. f. (Rar) Însușire a ceea ce este mărunt sau neînsemnat; (concr.) ceea ce este de vârstă fragedă, tânăr, nevârstnic. ♦ (Concr.) Lucru fără valoare, neînsemnat. – Mărunt + suf. -ime.

mărunțíme (rar) s. f., g.-d. art. mărunțímii; (lucruri neînsemnate) pl. mărunțími

mărunțíme s. f., g.-d. art. mărunțímii; (lucruri neînsemnate) pl. mărunțími