Dicționare ale limbii române

7 definiții pentru mărginuță

MĂRGINÚȚĂ, mărginuțe, s. f. (Rar) Diminutiv al lui margine; mărgioară. – Margine + suf. -uță.
MĂRGINÚȚĂ, mărginuțe, s. f. Diminutiv al lui margine; mărgioară. – Margine + suf. -uță.
MĂRGINÚȚĂ, mărginuțe, s. f. (Rar) Diminutiv al lui margine. Li se vede numai cîte o mărginuță ceva mai groasă decît o muche de cuțit. SEVASTOS, N. 153.
mărginúță (rar) s. f., g.-d. art. mărginúței; pl. mărginúțe
mărginúță s. f., g.-d. art. mărginúței; pl. mărginúțe
MĂRGINÚȚĂ s. (reg.) mărgioară.
MĂRGINUȚĂ s. (reg.) mărgioară.

Mărginuță dex online | sinonim

Mărginuță definitie

Intrare: mărginuță
mărginuță substantiv feminin