Dicționare ale limbii române

10 definiții pentru mălurici

MĂLURÍCI s. m. Plantă erbacee cu rizom noduros, cu flori roz-purpurii și cu fructul o păstaie, care are la maturitate culoarea brună (Orobus variegatus). – Mălură + suf. -ici.
MĂLURÍCI s. m. pl. Plantă erbacee cu rizom noduros, cu flori roz-purpurii și cu fructul o păstaie, care are la maturitate culoarea brună (Orobus variegatus). – Mălură + suf. -ici.
MĂLURÍCI, mălurici, s. m. Plantă erbacee din familia leguminoaselor, cu rizom noduros și cu flori roz-pur- purii; fructul este o păstaie care la maturitate are o culoare brună (Orobus variegatus); orăstică.
!măluríci s. m.
măluríci s. m., pl. măluríci
MĂLURÍCI s. pl. (BOT.; Orobus variegatus) (reg.) orăstică, măzărichea-cucului.
MĂLURÍCI s. pl. v. orăstică.
MĂLURÍCI ~ m. Plantă erbacee meliferă cu tulpina erectă, ramificată, cu frunze penate și fructe păstăi, care crește prin pădurile de stejar și carpen; măzăriche-neagră; orăștică. /mălură + suf. ~ici
MĂLURICI s. pl. (BOT.; Orobus variegatus) (reg.) orăstică, măzărichea-cucului.
mălurici s. pl. v. ORĂSTICĂ.

Mălurici dex online | sinonim

Mălurici definitie

Intrare: mălurici
mălurici substantiv masculin