MĂGUIÁȚĂ, măguiețe, s. f. (Mold.) Mogîldeață. Cînd ajunse la pod... iată că-i iesă înainte o măguiață și-i sparie caii. MARIAN, O. II 99.

MĂGUIÁȚĂ, măguiețe, s. f. (Reg.) Mogâldeață.

MĂGUIÁȚĂ s. v. mogâldeață, mușuroi.

măguĭáță, V. mogîldeață.

mogî́ndă (Trans.) f., pl. e, mogîndeáță, mogîld- și mogîrd- f., pl. ețe (ca și măgădan, mogîldan, mocîrțan. Cp. și cu ung. magandok, maganc, solitar, sihastru). Fam. Matahală, momîĭe, monstru cu forme confuze (ca pin întuneric orĭ de departe). – În nord măgăĭáță, măguĭáță (pl. ĭețe), mohondeață; la Agîrb. Int. 114, mohîndeață. Și măhúĭe, stahie.

măguiață s. v. MOGÎLDEAȚĂ. MUȘUROI.