Dicționare ale limbii române

2 intrări

7 definiții pentru mutică

MÚTICĂ, mutice, adj. (Despre frunze) Care se termină cu un organ prelungit (spin etc.). – Din fr. mutique, lat. muticus.
MÚTICĂ, mutice, adj. (Despre frunze) Care se termină cu un organ prelungit (spin etc.). – Din fr. mutique, lat. muticus.[1]
mútică adj. f., pl. mútice
mútic adj. m., pl. mútici; f. sg. mútică, pl. mútice
mútică adj. f., pl. mútice
MÚTIC, -Ă adj. (Despre frunze) Care se termină cu un organ prelungit (spin, aculeu etc.). [< fr. mutique, cf. lat. muticus – spin].
MÚTIC, -Ă adj. (despre frunze) care se termină cu un organ prelungit (spin, aculeu etc.). (< fr. mutique, lat. muticus)

Mutică dex online | sinonim

Mutică definitie

Intrare: mutic
mutic adjectiv
Intrare: mutică
mutică adjectiv feminin