MUTABILITÁTE s. f. (Rar) Însușirea de a fi mutabil. – Din fr. mutabilité, lat. mutabilitas, -atis.

MUTABILITÁTE s. f. Însușirea de a fi mutabil. – Din fr. mutabilité, lat. mutabilitas, -atis.

MUTABILITÁTE s. f. Însușirea de a fi mutabil.

mutabilitáte (rar) s. f., g.-d. art. mutabilitắții

mutabilitáte s. f., g.-d. art. mutabilității

MUTABILITÁTE s.f. Caracterul a ceea ce este mutabil. ♦ Proprietate a materiei vii de a produce mutații (2). [Cf. lat. mutabilitas, fr. mutabilité].

MUTABILITÁTE s. f. însușirea de a fi mutabil. ◊ proprietate a materiei vii de a produce mutații (3). (< fr. mutabilité, lat. mutabilitas)

MUTABILITÁTE f. 1) Caracterul a ceea ce este mutabil. 2) Proprietate a materiei vii de a produce schimbări. /<fr. mutabilité, lat. mutabilitas, ~atis

mutabilitáte f. (lat. mutabilitas, -átis). Caracteru de a fi mutabil: mutabilitatea soarteĭ.