Dicționare ale limbii române

22 definiții pentru multiplicare

MULTIPLICÁ, multíplic, vb. I. 1. Tranz. și refl. A face să fie sau a deveni mai numeros. 2. Tranz. A reproduce un obiect, un text etc. în mai multe exemplare prin diverse procedee tehnice. 3. Tranz. (Mat.) A efectua operația de înmulțire; a înmulți. – Din lat. multiplicare, fr. multiplier.
MULTIPLICÁRE, multiplicări, s. f. Acțiunea de a (se) multiplica și rezultatul ei; înmulțire, sporire, reproducere, multiplicație. – V. multiplica.
MULTIPLICÁ, multíplic, vb. I. 1. Tranz. și refl. A face să fie sau a deveni mai numeros. 2. Tranz. A reproduce un obiect, un text etc. în mai multe exemplare prin diverse procedee tehnice. 3. Tranz. (Mat.) A efectua operația de înmulțire; a înmulți. – Din lat. multiplicare, fr. multiplier.
MULTIPLICÁRE, multiplicări, s. f. Acțiunea de a (se) multiplica și rezultatul ei; înmulțire, sporire, reproducere, multiplicație. – V. multiplica.
MULTIPLICÁ, multíplic, vb. I. Tranz. 1. A mări de mai multe ori, a spori; (Mat.) a înmulți. Munca brațelor omenești multiplicată de lucrul mașinelor se confundă în tumultul unui haos nesfîrșit. BART, S. M. 39. ♦ Refl. A deveni mai numeros. Perechile de șine se multiplicau, se apropiau, se întretăiau. REBREANU R. I 13. 2. A reproduce un obiect, prin diverse procedee tehnice, în mai multe exemplare. (Fig.) Parcă toți căpătaseră aceeași figură, ca și cum la fiece pas se întîlneau cu același om multiplicat. ARGHEZI, P. T. 118. ◊ Refl. Figurile lor se multiplicau, ca din reflectarea unor oglinzi paralele. VLAHUȚĂ, O. A. III 58.
MULTIPLICÁRE, multiplicări, s. f. Acțiunea de a multiplica și rezultatul ei; înmulțire, sporire. După aceea s-a pus problema multiplicării [dosarului]. Ne trebuiau patru. BARANGA, I. 204.
multiplicá (a ~) (-ti-pli-) vb., ind. prez. 3 multíplică
multiplicáre (-ti-pli-) s. f., g.-d. art. multiplicắrii; pl. multiplicắri
multiplicá vb. (sil. -pli-), ind. prez. 1 sg. multíplic, 3 sg. și pl. multíplică
multiplicáre s. f. (sil. -pli-), g.-d. art. multiplicării; pl. multiplicări
MULTIPLICÁ vb. 1. v. înmulți. 2. a mări, a spori, (livr.) a augmenta. (A ~ o cantitate.) 3. a reproduce. (A ~ afișul în 2000 de exemplare.)
MULTIPLICÁRE s. 1. v. înmulțire. 2. mărire, sporire, (livr.) augmentare. (~ unei cantități de câteva ori.) 3. reproducere. (~ unui afiș în mai multe exemplare.)
MULTIPLICÁ vb. I. 1. tr., refl. A (se) înmulți; a (se) spori. 2. tr. A reproduce (ceva) în mai multe exemplare. [P.i. multíplic. / < lat. multiplicare, cf. fr. multiplier].
MULTIPLICÁRE s.f. Acțiunea de a multiplica și rezultatul ei; înmulțire; multiplicație. [< multiplica].
MULTIPLICÁ vb. I. tr., refl. a (se) înmulți. II. tr. a reproduce (ceva) în mai multe exemplare. (< lat. multiplicare, fr. multiplier)
A MULTIPLICÁ multíplic tranz. 1) A face să se multiplice; a înmulți. 2) (obiecte, texte etc.) A executa în mai multe exemplare identice prin diferite procedee tehnice; a reproduce. 3) mat. (numere) A mări de atâtea ori, de câte ori indică celălalt număr; a înmulți. /<lat. multiplicare, fr. multiplier
A SE MULTIPLICÁ se multíplică intranz. A crește numeric sau cantitativ; a se înmulți. /<lat. multiplicare, fr. multiplier
multiplicà v. a înmulți.
*multíplic, a v. tr. (lat. multiplico, -áre). Înmulțesc.
*multiplicațiúne f. (lat. multiplicatio, -ónis). Acțiunea de a multiplica, înmulțire. – Și -áție și -áre.
MULTIPLICA vb. 1. (MAT.) a înmulți. 2. a mări, a spori, (livr.) a augmenta. 3. a reproduce. (A ~ afișul în 2000 de exemplare.)
MULTIPLICARE s. 1. (MAT.) înmulțire, (înv.) multiplicație. (Operația de ~.) 2. mărire, sporire, (livr.) augmentare. (~ unei cantități de cîteva ori.) 3. reproducere. (~ unui afiș în mai multe exemplare.)

Multiplicare dex online | sinonim

Multiplicare definitie

Intrare: multiplica
multiplica verb grupa I conjugarea I
  • silabisire: -pli-
Intrare: multiplicare
multiplicare substantiv feminin
  • silabisire: -pli-