22 definiții pentru multiplicare
MULTIPLICÁ, multíplic,
vb. I.
1. Tranz. și
refl. A face să fie sau a deveni mai numeros.
2. Tranz. A reproduce un obiect, un text etc. în mai multe exemplare prin diverse procedee tehnice.
3. Tranz. (
Mat.) A efectua operația de înmulțire; a înmulți. – Din
lat. multiplicare, fr. multiplier. MULTIPLICÁRE, multiplicări,
s. f. Acțiunea de a (se) multiplica și rezultatul ei; înmulțire, sporire, reproducere, multiplicație. –
V. multiplica. MULTIPLICÁ, multíplic,
vb. I.
1. Tranz. și
refl. A face să fie sau a deveni mai numeros.
2. Tranz. A reproduce un obiect, un text etc. în mai multe exemplare prin diverse procedee tehnice.
3. Tranz. (
Mat.) A efectua operația de înmulțire; a înmulți. – Din
lat. multiplicare, fr. multiplier. MULTIPLICÁRE, multiplicări,
s. f. Acțiunea de a (se) multiplica și rezultatul ei; înmulțire, sporire, reproducere, multiplicație. –
V. multiplica. MULTIPLICÁ, multíplic,
vb. I.
Tranz. 1. A mări de mai multe ori, a spori; (
Mat.) a înmulți. Munca brațelor omenești multiplicată de lucrul mașinelor se confundă în tumultul unui haos nesfîrșit. BART, S. M. 39. ♦
Refl. A deveni mai numeros. Perechile de șine se multiplicau, se apropiau, se întretăiau. REBREANU R. I 13.
2. A reproduce un obiect, prin diverse procedee tehnice, în mai multe exemplare. (
Fig.) Parcă toți căpătaseră aceeași figură, ca și cum la fiece pas se întîlneau cu același om multiplicat. ARGHEZI, P. T. 118. ◊
Refl. Figurile lor se multiplicau, ca din reflectarea unor oglinzi paralele. VLAHUȚĂ, O. A. III 58.
MULTIPLICÁRE, multiplicări,
s. f. Acțiunea de
a multiplica și rezultatul ei; înmulțire, sporire. După aceea s-a pus problema multiplicării [dosarului]. Ne trebuiau patru. BARANGA, I. 204.
multiplicá (a ~) (-ti-pli-)
vb.,
ind. prez. 3 multíplică
multiplicáre (-ti-pli-)
s. f.,
g.-d. art. multiplicắrii;
pl. multiplicắri
multiplicá vb. (sil. -pli-), ind. prez. 1 sg. multíplic, 3 sg. și pl. multíplică multiplicáre s. f. (sil. -pli-), g.-d. art. multiplicării; pl. multiplicări MULTIPLICÁ vb. 1. v. înmulți. 2. a mări, a spori, (livr.) a augmenta. (A ~ o cantitate.) 3. a reproduce. (A ~ afișul în 2000 de exemplare.) MULTIPLICÁRE s. 1. v. înmulțire. 2. mărire, sporire, (livr.) augmentare. (~ unei cantități de câteva ori.) 3. reproducere. (~ unui afiș în mai multe exemplare.) MULTIPLICÁ vb. I.
1. tr., refl. A (se) înmulți; a (se) spori.
2. tr. A reproduce (ceva) în mai multe exemplare. [P.i. multíplic. / < lat. multiplicare, cf. fr. multiplier].
MULTIPLICÁRE s.f. Acțiunea de a multiplica și rezultatul ei; înmulțire; multiplicație. [<
multiplica].
MULTIPLICÁ vb. I. tr.,
refl. a (se) înmulți. II. tr. a reproduce (ceva) în mai multe exemplare. (< lat. multiplicare, fr. multiplier)
A MULTIPLICÁ multíplic tranz. 1) A face să se multiplice; a înmulți. 2) (obiecte, texte etc.) A executa în mai multe exemplare identice prin diferite procedee tehnice; a reproduce. 3) mat. (numere) A mări de atâtea ori, de câte ori indică celălalt număr; a înmulți. /<lat. multiplicare, fr. multiplier A SE MULTIPLICÁ se multíplică intranz. A crește numeric sau cantitativ; a se înmulți. /<lat. multiplicare, fr. multiplier *multíplic, a
-á v. tr. (lat. multiplico, -áre). Înmulțesc.
*multiplicațiúne f. (lat. multiplicatio, -ónis). Acțiunea de a multiplica, înmulțire. – Și
-áție și
-áre. MULTIPLICA vb. 1. (MAT.) a înmulți. 2. a mări, a spori, (livr.) a augmenta. 3. a reproduce. (A ~ afișul în 2000 de exemplare.) MULTIPLICARE s. 1. (MAT.) înmulțire, (înv.) multiplicație. (Operația de ~.) 2. mărire, sporire, (livr.) augmentare. (~ unei cantități de cîteva ori.) 3. reproducere. (~ unui afiș în mai multe exemplare.) Multiplicare dex online | sinonim
Multiplicare definitie
Intrare: multiplica
multiplica verb grupa I conjugarea I
Intrare: multiplicare
multiplicare substantiv feminin