MUIÉRE2, muieri, s. f. Acțiunea de a (se) muia; muiat1. – V. muia.

MUIÉRE1, muieri, s. f. (Pop.) 1. Femeie. 2. Spec. Femeie căsătorită; soție. – Lat. mulier, -eris.

MUIERÍ, muieresc, vb. IV. Refl. (Reg.; despre bărbați; depr.) A avea însușiri sau a adopta atitudini de femeie. – Din muiere1.

MUIÉRE2, muieri, s. f. Acțiunea de a (se) muia; muiat1. – V. muia.

MUIÉRE1, muieri, s. f. (Pop.) 1. Femeie. 2. Spec. Femeie căsătorită; soție. – Lat. mulier, -eris.

MUIERÍ, muieresc, vb. IV. Refl. (Reg.; despre bărbați; depr.) A avea însușiri sau a adopta atitudini de femeie. – Din muiere1.

MUIÉRE2, muieri, s. f. (În concurență cu înmuiere) Acțiunea de a (se) muia; articulare palatalizată a unei consoane. Muierea consoanelor.

MUIÉRE1, muieri, s. f. (Popular, uneori peiorativ) Femeie. Soția mea a fost muiere frumoasă. SADOVEANU, O. VII 56. Nu te mai boci ca o muiere! NEGRUZZI, S. I 156. Soacra mea, muiere rea, De mine grijă n-avea. JARNÍK-BÎRSEANU, D. 170. 2. (Regional) Soție. Era acolo unul de zicea: oameni buni, la anul o să-mi trageți voi la jug, voi cu muierile voastre. DUMITRIU, B. F. 20. Omul spunea că-l cheamă Maftei, că are muiere și șase copii numai ca ulcelele. SADOVEANU, O. VII 81. Și bogatu-mi dă avere Să iau fata lui muiere. JARNÍK-BÎRSEANU, B. 435.

MUIERÍ, muieresc, vb. IV. Refl. (Popular) A se moleși. N-am lăsat satul și tîrgul ca să venim in codru să ne muierim. GANE, la TDRG. Frunzuliță măr sucit, Băieții s-au muierit Și fetele s-au vorbit Să lase părul pe frunte, La băieți să nu se uite. ȘEZ. XII 81.

MUIÉRE2, muieri, s. f. Acțiunea de a (se) muia.

MUIÉRE1, muieri, s. f. (Pop.) 1. Femeie. 2. Soție. – Lat. mulier, -eris.

MUIERÍ, muieresc vb. IV. Refl. (Pop.) A se moleși. – Din muiere1.

muiére s. f., g.-d. art. muiérii; pl. muiéri

!muierí (a se ~) (reg.) vb. refl., ind. prez. 3 sg. se muieréște, imperf. 3 sg. se muiereá; conj. prez. 3 să se muiereáscă

muiére (femeie, înmuiere) s. f., g.-d. art. muiérii; pl. muiéri

muierí vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. muierésc, imperf. 3 sg. muiereá; conj. prez. 3 sg. și pl. muiereáscă

MUIÉRE s. 1. v. înmuiere. 2. v. palatalizare.

MUIÉRE s. v. femeie, nevastă, soție.

muiére (muiéri), s. f. – 1. Femeie măritată. – 2. Femeie, soție. – Mr. mul’are, megl. mul’ari, istr. mulere. Lat. mŭlier (Densusianu, Hlr., 66; Pușcariu 1120; Candrea-Dens., 1162; REW 5730), cf. v it. mogliera (v. lomb. muier, logud. muglèri), v. fr. moillier, prov., port. molher, cat. muller, sp. mujer. Pentru schimbarea accentului, cf. Rosetti, I, 59. De uz comun, are o nuanță depreciativă în limba literară. Der. muieratic, adj. (muieresc, feminin; afemeiat, desfrînat); muiercană, s. f. (femeie chipeșă); muiercea, s. m. (poreclă pentru bărbații muieratici); muierelnic, adj. (înv., muieresc); muieresc, adj. (femeie); muierește, adv. (femeiește); muieret, s. n. (adunare de femei); muieri, vb. refl. (a fi în societatea femeilor, a se efemina); muierie, s. f. (înv., menstruație, period); muieros, adj. (înv., afemeiat); muierotcă, s. f. (Banat, bărbat dominat de nevastă); muierușcă, s. f. (femeiușcă, mai ales la păsări; dozator la războiul de țesut).

MUIÉRE ~i pop. 1) Persoană matură de sex feminin; femeie. 2) Femeie căsătorită în raport cu bărbatul ce i-a devenit soț; nevastă; soție. 3) depr. Femeie cu apucături urâte; cață; mahalagioaică. /<lat. mulier, ~eris

A SE MUIERÍ mă ~ésc intranz. pop. depr. (despre bărbați) A căpăta însușiri de muiere; a se comporta ca o muiere. /Din muiere

muiere f. femeie măritată (cu o nuanță optimistă în Muntenia, cu una peiorativă în Moldova): te însoară și-ți iea muiere PANN. [Lat. MULIEREM].

2) muĭére f. Acțiunea de a muĭa.

1) muĭére f. (lat. mulier, -iéris, îld. ieris, femeĭe măritată; it. moglie și rar mogliéra, nevastă; sard. muzere, pv. pg. molher, vfr. moilier, cat. muller, sp. mujer). Vechĭ. Azĭ pop. (saŭ iron. despre o femeĭe răutăcĭoasă). Femeĭe. Nevastă.

MUIERE s. 1. înmuiere. (~ într-un lichid.) 2. (FON.) palatalizare. (~ unei consoane.)

muiere s. v. FEMEIE. NEVASTĂ. SOȚIE.

PEȘTERA MUIERII, peșteră sculptată în calcare mezozoice, situată în versantul dr. al cheilor pârâului Galbenu de pe rama SE a masivului Parâng. Lungimea galeriilor: 3.566 m. Numeroase forme concreționare (în special în Galeria Urșilor), domuri, coloane de stalactite, valuri de calcit. Prezintă importanță speologică, arheologică, paleontologică, biologică și mineralogică. Monument al naturii. Resturi de faună fosilă (Ursus spelaeus). Electrificată. Obiectiv turistic.