MOȚĂITÚRĂ, moțăituri, s. f. (Rar) Moțăială. [Pr.: -ță-i-] – Moțăi + suf. -tură.

MOȚĂITÚRĂ, moțăituri, s. f. Moțăială. [Pr.: -ță-i-] – Moțăi + suf. -tură.

MOȚĂITÚRĂ, moțăituri, s. f. Moțăit. El răspunse cu o moțăitură ușoară din cap. SANDU-ALDEA, la CADE.

moțăitúră (rar) (-ță-i-) s. f., g.-d. art. moțăitúrii; pl. moțăitúri

moțăitúră s. f. (sil. -ță-i-), g.-d. art. moțăitúrii; pl. moțăitúri

MOȚĂITÚRĂ s. v. ațipire.

MOȚĂITURĂ s. ațipeală, ațipire, dormitare, moțăială, moțăire, moțăit, picoteală, picotire, piroteală, pirotire, somnolență, toropeală, (rar) somnie, (reg.) picuială, pioceală, somnoreală, (Mold.) clipoceală, clipocire, (prin Munt.) pircoteală, pircotit, (înv.) somnoroșie. (Stare de ~.)