MORALICÉSC, -EÁSCĂ, moralicești, adj. (Înv.) Moral (I 1). – Moral + suf. -icesc.

MORALICÉSC, -EÁSCĂ, moralicești, adj. (Înv.) Moral (I 1). – Moral + suf. -icesc.

MORALICÉSC, -EÁSCĂ, moralicești, adj. (Învechit) Cu conținut moral, cu învățături morale. l-am făcut o mică bibliotecă de cărți moralicești. NEGRUZZI, S. I 77. Am cetit eu în cartea noastră cea moralicească de întîmplarea unui om. DRĂGHICI, R. 103.

moralicésc (înv.) adj. m., f. moraliceáscă; pl. m. și f. moralicéști

moralicésc adj. m., f. moraliceáscă; pl. m. și f. moralicéști

MORALICÉSC adj. v. moral, moralizant, moralizator, spiritual, sufletesc.

moralicesc adj. v. MORAL. MORALIZATOR. SPIRITUAL. SUFLETESC.