montagnárd adj. m., s. m. (sil. -gnard) [gn pron. fr. ni], pl. montagnárzi; f. sg. montagnárdă, pl. montagnárde

MONTAGNÁRD adj. v. montaniard.

MONTAGNARD, -Ă NIÁRD/ I. adj. de muntean. II. s. m. f. membru al partidului cu vederi radicale, care ocupa partea cea mai înaltă a sălii în care se țineau ședințele Convențiunii în timpul Revoluției burgheze din Franța (1789). (< fr. montagnard)

MONTAGNÁRZI [montañárzi] (< fr.) s. m. pl. (În timpul Revoluției Franceze, 1789-1794) Denumirea dată unui grup de deputați, adversari ai girondinilor, din Adunarea Legislativă (care ocupau locurile cele mai de sus din sala Adunării). În 1793, erau în număr de c. 300, fiind conduși de Danton, Marat și Robespierre. Membri ai cluburilor Cordelierilor și Iacobinilor, adversari ai monarhiei, favorabili unui regim autoritar, au impus o politică a „salvării publice”, declanșând Teroarea (până la căderea lor, la 9 thermidor 1794). În timpul celei de-a doua Republici (1848-1852), deputații de extrema stângă au reluat acest nume.