MONOTEMÁTIC, -Ă, monotematici, -ce, adj. Cu o singură temă. – Din engl. monothematic.

MONOTEMÁTIC, -Ă, monotematici, -ce, adj. Cu o singură temă. – Din engl. monothematic.

monotemátic adj. m., pl. monotemátici; f. sg. monotemátică, pl. monotemátice

MONOTEMÁTIC, -Ă adj. Cu o singură temă. ♦ Referitor la monotematism. [Cf. it. monotematico].