MONORÁI, monoraiuri, s. n. Monoșină. – Din fr. monorail.

MONORÁI, monoraiuri, s. n. Monoșină. – Din fr. monorail.

monorái s. n., pl. monoráiuri

monorái s. n., pl. monoráiuri

MONORÁI s. v. monoșină.

MONORÁI s.n. Cale ferată terestră sau, mai ales, suspendată, alcătuită dintr-o singură șină; monoșină. [< fr. monorail].

MONORÁI s. n. cale de rulare cu o singură șină suspendată; monoșină. (< fr. monorail)

MONORÁI ~uri n. Cale de rulare, suspendată sau terestră, având o singură șină; monoșină. /<fr. monorail

MONORAI s. monoșină.

monorái s. n. (transp.) ◊ „Monorai – cale de rulare terestră sau, mai ales, suspendată, alcătuită dintr-o singură șină.” I.B. 16 I 62 p. 2; v. și tren-avion (din fr., engl. monorail; Fl. Dimitrescu în LL 10/65 p. 237; D.Tr.; DTP)