MONOLINGVÍSM s. n. Folosire a unei singure limbi (cea maternă) de către același individ sau același grup social. – Din fr. monolinguisme.

MONOLINGVÍSM s. n. Întrebuințare a unei singure limbi (cea maternă) de către același individ sau același grup social. – Din fr. monolinguisme.

monolingvísm s. n.

monolingvísm s. n.

MONOLINGVÍSM s.n. (Rar) Întrebuințare a unei singure limbi (cea maternă) de către același individ sau același grup social. [Var. monolinguism s.n. / cf. fr. monolinguisme].

MONOLINGVÍSM s. n. întrebuințare a unei singure limbi (cea maternă) de către același individ sau grup social. (< fr. monolinguisme)

MONOLINGVÍSM n. Folosirea curentă de către o persoană sau o colectivitate a unei singure limbi (cea maternă). /<fr. monolinguisme

MONOLINGVÍSM s. n. (cf. fr. monolinguisme): întrebuințare a unei singure limbi (cea maternă) de către același vorbitor sau același grup social.