3 definiții pentru mocire
MOCÍ, mocesc,
vb. IV.
Tranz. (Regional) A schilodi, a zdrobi. De urechi m-au asurzii, De mîni m-au mocit. TEODORESCU, P. P. 381.
MOCÍ, mocesc,
vb. IV.
Tranz. (
Reg.) A schilodi, a zdrobi. –
Comp. bg. măča. MOCÍRE, mociri, s. f. v.
MOCI. – [DLRM]
Mocire dex online | sinonim
Mocire definitie
Intrare: moci
moci verb grupa a IV-a conjugarea a VI-a