Dicționare ale limbii române

2 intrări

3 definiții pentru mocire

MOCÍ, mocesc, vb. IV. Tranz. (Regional) A schilodi, a zdrobi. De urechi m-au asurzii, De mîni m-au mocit. TEODORESCU, P. P. 381.
MOCÍ, mocesc, vb. IV. Tranz. (Reg.) A schilodi, a zdrobi. – Comp. bg. măča.
MOCÍRE, mociri, s. f. v. MOCI. – [DLRM]

Mocire dex online | sinonim

Mocire definitie

Intrare: moci
moci verb grupa a IV-a conjugarea a VI-a
Intrare: mocire
mocire