MINERÍȚĂ, minerițe, s. f. Muncitoare calificată care lucrează într-o mină1 (1). – Miner + suf. -iță.

MINERÍȚĂ, minerițe, s. f. Muncitoare calificată care lucrează într-o mină1 (1). – Miner + suf. -iță.

MINERÍȚĂ, minerite, s. £ Lucrătoare calificată care lucrează într-o mină. În suflet îi creștea dorința de a deveni cît mai repede mineriță și a contribui prin munca ei la înflorirea patriei. SCÎNTEIA, 1951, nr. 1950.

mineríță s. f., g.-d. art. mineríței; pl. mineríțe

mineríță s. f., g.-d. art. mineríței; pl. mineríțe

MINERÍȚĂ s. (rar) mineră, (prin Transilv.) băieșiță. (E ~ de profesie.)

MINERIȚĂ s. (rar) mineră, (prin Transilv.) băieșiță. (E ~ de profesie.)