MILOSTÉNIE, milostenii, s. f. 1. Binefacere, pomană. ♦ Spec. Danie făcută unei mănăstiri, unei biserici. 2. (Înv.) Milă1 (1); altruism. – Din sl. milostinija, prin apropiere de cuvinte formate cu suf. -enie.

MILOSTÉNIE, milostenii, s. f. 1. Binefacere, pomană. ♦ Spec. Danie făcută unei mănăstiri, unei biserici. 2. (Înv.) Milă1 (1); altruism. – Din sl. milostinija, prin apropiere de cuvinte formate cu suf. -enie.

MILOSTÉNIE, milostenii, s. f. 1. Binefacere, pomană, milă (2). Făcu milostenie ologului din ușa bisericii. DUMITRIU, B. F. 138. Am pățit și noi ca un cerșitori, care ședea pe comoară și cerea milostenie. CREANGĂ, P. 134. ♦ Danie făcută unei mănăstiri, unei biserici etc. Maicele din schit primeau din cînd în cînd milostenii. GALACTION, O. I 315. 2. (Învechit) Milă (1), altruism. Puterea milosteniei și inima ta cea bună te ajută. CREANGĂ, P. 214.

milosténie (-ni-e) s. f., art. milosténia (-ni-a), g.-d. art. milosténiei; pl. milosténii, art. milosténiile (-ni-i-)

milosténie s. f. (sil. -ni-e), art. milosténia (sil. -ni-a), g.-d. art. milosténiei; pl. milosténii, art. milosténiile (sil. -ni-i-)

MILOSTÉNIE s. v. ajutor, bunăvoință, grație, har, îndurare, îngăduință, înțelegere, mărinimie, milă, milostivire, pomană.

MILOSTÉNIE ~i f. 1) Sentiment de compătimire față de suferințele și nenorocirile altora; milă; compasiune. 2) Dar făcut unui nevoiaș; milă. /<sl. milostinija

milostenie f. dare de milă, ofrandă caritabilă. [Slav. MILOSTYNĬA, mizericordie].

milosténie f. (vsl. milostynĭ). Pomană, caritate, ajutarea nenorociților.

milostenie s. v. AJUTOR. BUNĂVOINȚĂ. GRAȚIE. HAR. ÎNDURARE. ÎNGĂDUINȚĂ. ÎNȚELEGERE. MĂRINIMIE. MILĂ. MILOSTIVIRE. POMANĂ.

milostenie, milostenii s. f. (intl.) amnistie, grațiere