Dicționare ale limbii române

11 definiții pentru milităresc

MILITĂRÉSC, -EÁSCĂ, militărești, adj. Militar (2). – Militar + suf. -esc.
MILITĂRÉSC, -EÁSCĂ, militărești, adj. Militar (2). – Militar + suf. -esc.
MILITĂRÉSC, -EÁSCĂ, militărești, adj. De militar; ostășesc, militar2. Comandantul-șef al oștirii și-a sfîrșit tocmai trebile militărești. MACEDONSKI, O. III 39. Slujba militărească are mai multe neplăceri decît mulțămiri. NEGRUZZI, S. I 39.
militărésc adj. m., f. milităreáscă; pl. m. și f. milităréști
militărésc adj. m., f. milităreáscă; pl. m. și f. milităréști
MILITĂRÉSC adj. v. militar.
MILITĂRÉSC ~eáscă (~éști) Care este caracteristic pentru militari; ostășesc; soldățesc. /militar + suf. ~esc
militărească f. hora ostașilor.
milităresc a. militar, ostășesc.
*militărésc, -eáscă adj. (d. militar). Militar, ostășesc: pas milităresc.
MILITĂRESC adj. cazon, militar, ostășesc, soldățesc, (rar) marțial, (pop.) cătănesc, (înv.) ostenesc, oștesc, voinicesc. (Uniformă ~.)

Milităresc dex online | sinonim

Milităresc definitie

Intrare: milităresc
milităresc adjectiv