12 definiții pentru micușor
MICȘÓR, -OÁRĂ, micșori, -oare,
adj. (Rar) Micuț. [
Var.:
micușór, -oáră adj.] –
Mic +
suf. -ușor.
MICUȘÓR, -OÁRĂ adj. v. micșor. MICȘÓR, -OÁRĂ, micșori, -oare,
adj. Micuț. [
Var.:
micușór, -oáră adj.] –
Mic +
suf. -ușor.
MICUȘÓR, -OÁRĂ adj. v. micșor. MICȘÓR, -OÁRĂ, micșori, -oare,
adj. Diminutiv al lui
mic2. 1. (În opoziție cu
mare)
v. mic2 (
1). Frumos și încruntat; micșor, și părea ca un munte. DELAVRANCEA, O. II 173. Buruiana e micșoară, Ca rubinu roșioară. VĂCĂRESCU, P. 338. Am patru surioare. Două mari, două micșoare; una pe alta se alungă Și nu pot să se ajungă (Roatele). GOROVEI, C. 321.
2. (În opoziție cu
lat)
v. mic 2 (
1). Sînt doi munți prin care curge un riu micșor. GOLESCU, Î. 82.
3. (În opoziție cu
vîrstnic)
v. mic 2 (
5). Numai fetele erau mai mari; băieții erau micșori. GALACTION, O. I 292. Eu micșor mi-am fost, minte n-am avut. PĂSCULESCU, L. P. 9. – Variantă:
micușór, -oáră (MIRONESCU, S. A. 33, NEGRUZZI, S. III 87)
adj. MICUȘÓR, -OÁRĂ adj. v. micșor. micșór (rar)
adj. m.,
pl. micșóri;
f. micșoáră,
pl. micșoáre
micșór adj. m., pl. micșóri; f. sg. micșoáră, pl. micșoáre MICȘÓR adj. v. micuț, mititel, scurticel. micșór, -oáră adj. V.
micușor. micușór (est) și
micșór (vest),
-oáră adj. (dim. d. mic). Cam mic, micuț, mititel.
micșor adj. v. MICUȚ. MITITEL. SCURTICEL. Micușor dex online | sinonim
Micușor definitie