micetogenéză s. f., g.-d. art. micetogenézei

MICETOGENÉZĂ s. f. proces de formare a ciupercilor. (< fr. mycétogenèse)

MICETO- „ciuperci, fungi”. ◊ gr. mykes, etos „ciupercă” > fr. mycéto-, engl. id. > rom. miceto-. □ ~fag (v. -fag), adj., (despre insecte) care se hrănește cu ciuperci; ~fil (v. -fil1), adj., (despre insecte) care trăiește în interiorul ciupercilor; ~gen (v. -gen1), adj., care produce ciuperci; ~geneză (v. -geneză), s. f., proces de formare a ciupercilor; ~id (v. -id), adj., asemănător cu o ciupercă; ~logie (v. -logie1), s. f., micologie*; ~zoare (v. -zoar), s. n. pl., ordin de ciuperci inferioare, constituind mase gelatinoase, informe și mobile și care trăiesc pe substraturi organice în curs de descompunere.