Dicționare ale limbii române

11 definiții pentru metodism

METODÍSM s. n. Confesiune protestantă rigoristă, fondată în sec. XVIII, care s-a separat de Biserica anglicană, promovând o viață ascetică cu respectarea posturilor și studiul metodic al învățăturilor Bibliei, răspândită azi în SUA. – Din fr. méthodisme.
METODÍSM s. n. Doctrină religioasă protestantă care preconizează practicarea „metodică” a pietății. – Din fr. méthodisme.
METODÍSM s. n. Numele unei doctrine mistice practicată de o sectă anglicană întemeiată în secolul al XVIII-lea.
metodísm s. n.
metodísm s. n.
METODÍSM s.n. Doctrină mistică cu principii morale foarte severe, practicată de o sectă anglicană întemeiată în sec. XVIII. [< fr. méthodisme].
METODÍSM s. n. doctrină religioasă cu principii morale foarte severe, practicată de o sectă anglicană. (< fr. méthodisme)
METODÍSM n. 1) Sectă protestantă, care preconizează practicarea metodică a evlaviei. 2) Doctrină religioasă promovată de această sectă. /<fr. méthodisme
metodízm n. Doctrina metodiștilor (răspîndită maĭ ales în Scoția și Statele Unite).
METODÍSM (< fr. {i}) s. n. (REL.) Confesiune protestantă rigoristă, care s-a separat de Biserica anglicană, fondată în sec. 18 de frații John și Charles Wesley; promovează o viață ascetică cu respectarea posturilor și studiul „metodic” al învățăturilor „Bibliei”. Azi este răspândită în special în S.U.A.
metodísm s. n. Sectă protestantă întemeiată de John Wesley (1703-1791) și fratele său Charles, care practică o viață ascetică cu post și ritualuri, iar în orele libere, privându-se de distracții, studiază practic, „metodic” învățăturile Bibliei. – Din fr. méthodisme.

Metodism dex online | sinonim

Metodism definitie

Intrare: metodism
metodism substantiv neutru