11 definiții pentru metodism
METODÍSM s. n. Confesiune protestantă rigoristă, fondată în
sec. XVIII, care s-a separat de Biserica anglicană, promovând o viață ascetică cu respectarea posturilor și studiul metodic al învățăturilor Bibliei, răspândită azi în SUA. – Din
fr. méthodisme. METODÍSM s. n. Doctrină religioasă protestantă care preconizează practicarea „metodică” a pietății. – Din
fr. méthodisme. METODÍSM s. n. Numele unei doctrine mistice practicată de o sectă anglicană întemeiată în secolul al XVIII-lea.
METODÍSM s.n. Doctrină mistică cu principii morale foarte severe, practicată de o sectă anglicană întemeiată în sec. XVIII. [< fr. méthodisme].
METODÍSM s. n. doctrină religioasă cu principii morale foarte severe, practicată de o sectă anglicană. (< fr. méthodisme)
METODÍSM n. 1) Sectă protestantă, care preconizează practicarea metodică a evlaviei. 2) Doctrină religioasă promovată de această sectă. /<fr. méthodisme metodízm n. Doctrina metodiștilor (răspîndită maĭ ales în Scoția și Statele Unite).
METODÍSM (< fr. {i}) s. n. (REL.) Confesiune protestantă rigoristă, care s-a separat de Biserica anglicană, fondată în sec. 18 de frații John și Charles Wesley; promovează o viață ascetică cu respectarea posturilor și studiul „metodic” al învățăturilor „Bibliei”. Azi este răspândită în special în S.U.A. metodísm s. n. Sectă protestantă întemeiată de John Wesley (1703-1791) și fratele său Charles, care practică o viață ascetică cu post și ritualuri, iar în orele libere, privându-se de distracții, studiază practic, „metodic” învățăturile Bibliei. – Din fr. méthodisme. Metodism dex online | sinonim
Metodism definitie
Intrare: metodism
metodism substantiv neutru