MEREMETISÍ, meremetisesc, vb. IV. Tranz. (Înv. și reg.) A repara; a reface; a restaura. ♦ (Fam.) A pune în ordine; a aranja, a dichisi. – Din ngr. emeremétisa (aor. lui meremetizo).

MEREMETISÍRE, meremetisiri, s. f. (Înv. și reg.) Acțiunea de a meremetisi și rezultatul ei; reparare, refacere, restaurare; meremetiseală. ♦ Corvoadă, clacă. – V. meremetisi.

MEREMETISÍ, meremetisesc, vb. IV. Tranz. (Înv. și reg.) A repara; a reface; a restaura. ♦ (Fam.) A pune în ordine; a aranja, a dichisi. – Din ngr. emeremétisa (aor. lui meremetizo).

MEREMETISÍRE, meremetisiri, s. f. (Înv. și reg.) Acțiunea de a meremetisi și rezultatul ei; reparare, refacere, restaurare; meremetiseală. ♦ Corvoadă, clacă. – V. meremetisi.

MEREMETISÍ, meremetisesc, vb. IV. Tranz. A repara, a drege, a cîrpi; a aranja; a îngriji. Avea lîngă casă o grădină pe care o meremetisea totdeauna pe înserate. PAS, Z. I 145. Bătrînii Nastasiei duraseră în luminișul de la capătul pogoanelor, aproape de pîrîiaș, o colibă de frunzar. în fitece primăvară trebuia meremetisită. SADOVEANU, M. C. 183. El își făcuse, meremetisindu-le de-a-ntregul [casele]... o somptuoasă sihăstrie. M. I. CARAGIALE, C. 47. ◊ Fig. Domnia-sa cugeta cum să facă și să dreagă ca să-și meremetisească ființa. SADOVEANU, F. J. 489.

meremetisí (a ~) (înv., reg.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. meremetisésc, imperf. 3 sg. meremetiseá; conj. prez. 3 să meremetiseáscă

meremetisíre (înv., reg.) s. f., g.-d. art. meremetisírii; pl. meremetisíri

meremetisí vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. meremetisésc, imperf. 3 sg. meremetiseá; conj. prez. 3 sg. și pl. meremetiseáscă

meremetisíre s. f., g.-d. art. meremetisírii; pl. meremetisíri

MEREMETISÍ vb. v. reface, repara, restaura.

MEREMETISÍRE s. v. refacere, reparare, reparat, reparație, restaurare.

meremetesì v. a repara o clădire.

meremetisésc v. tr. (d. meremet; ngr. meremetizo, aor. -métisa). Rar azĭ. Repar (maĭ ales casele).

meremetisi vb. v. REFACE. REPARA. RESTAURA.

meremetisire s. v. REFACERE. REPARARE. REPARAT. REPARAȚIE. RESTAURARE.