12 definiții pentru menade
MENÁDĂ, menade,
s. f. (
Livr.) Bacantă;
fig. femeie exaltată, nestăpânită. – Din
fr. ménade. MENÁDĂ, menade,
s. f. (
Mitol.) Bacantă;
fig. femeie exaltată, nestăpânită. – Din
fr. ménade. menádă (
livr.)
s. f.,
g.-d. art. menádei;
pl. menáde
menádă s. f., g.-d. art. menádei; pl. menáde MENÁDĂ s.f. Bacantă; (fig.) femeie exaltată, furioasă. [< fr. ménade, cf. gr. mainas < mainesthai – a fi furios].
MENÁDĂ s. f. 1. bacantă. 2. (
fig.) femeie exaltată, furioasă. (< fr. ménade)
MENÁDĂ ~e f. mit. Preoteasă a zeului Bachus; bacantă. /<fr. ménade menadă f. Mit. bacantă furioasă.
*menádă f., pl. e (vgr. mainás, mainádos, d. mainomai, îs furios, din aceĭașĭ răd. cu mania, manie; lat. máenas, máenadis. V.
mînie). Mit. Bacantă: menadele îl uciseră pe Orfeŭ. Fig. Femeĭe furioasă, cu spiritu turburat.
MENADĂ s. (MITOL.) bacantă. (Bacanta din mitologia romană se numea ~ în mitologia greacă.) Menade dex online | sinonim
Menade definitie
Intrare: menadă
menadă substantiv feminin