27 definiții pentru medic
MÉDIC1, medici,
s. m. Persoană care profesează medicina (
1) pe baza unor studii superioare de specialitate; specialist în medicină; doctor. ◊ Medic de familie = medic care acordă asistență medicală și îngrijiri, în mod constant, unui bolnav sau unei familii, în baza unui contract de asigurări medicale.- Din
lat. medicus. MÉDIC2, -Ă, medici, -ce,
adj. Care aparține mezilor (și perșilor), privitor la mezi (și la perși). – Din
med. MÉDIC1, medici,
s. m. Persoană care profesează medicina (
1) pe baza unor studii superioare de specialitate; specialist în medicină; doctor. – Din
lat. medicus. MÉDIC2, -Ă, medici, -ce,
adj. Care aparține mezilor (și perșilor), privitor la mezi (și la perși). – Din
med. MÉDIC, medici,
s. m. Persoană care practică medicina, pe baza studiilor superioare de specialitate.
V. doctor (
1). Mă găseam... în cabinetul unui prieten, medic de boli nervoase. ARGHEZI, P. T. 93. Medicul povesti. Rănile erau grave desigur, dar nu de moarte. C. PETRESCU, Î. II 45. Și, după cum spunea tot el, lumea trebuie să aleagă medic tînăr și avocat bătrîn. BART, E. 265. ◊ Medic veterinar
v. veterinar. Medic legist
v. legist. médic1 (
mat.)
adj. m.,
pl. médici;
f. médică,
pl. médice
médic (referitor la mezi) adj. m., pl. médici; f. sg. médică, pl. médice MÉDIC s.m. Persoană care practică medicina, având studii superioare de specialitate; doctor. [< lat. medicus].
MÉDIC1 s. m. persoană care profesează medicina; doctor. (< lat. medicus)
MEDIC2(O)- elem. „medic(ină), medical”. (< fr. médic/o/-,
cf. lat. medicus, medic)
médic (médici), s. m. – Doctor.
It. medico. –
Der. medical,
adj., din
fr. médical; medicină,
s. f., din
fr. médicine; medicinal,
adj., din
fr. médicinal; medicament,
s. n., din
fr. médicament; protomedic,
s. m. (primul medic al Curții, șeful serviciilor sanitare, funcție desființată în 5 septembrie 1859), cu
pref. proto-.
MÉDIC ~ci m. Specialist în medicină; doctor. /<lat. medicus medic m.
1. doftor ce practică medicina;
2. fig. ceea ce aduce leac: timpul e un mare medic.
Medic a. relativ la Media sau la Mezi:
răsboaiele medice, între Greci și Perși (504-449 a. Cr.).
1) *médic, -ă s. (lat. medicus, adj. și s.). Vindecător, persoană care-ĭ scapă pe alțiĭ de boale. Fig. Timpu e marele medic. V.
doctor, vracĭ. 2) *médic, -ă adj. Al mezilor, de la Mezĭ, din Media (Persia). Războaĭele medice, între Grecĭ și Perșĭ (504-449 în ainte de Hristos).
MEDIC s. doctor, (înv.) vraci. feméie-médic s. f. (med.) Doctoriță ◊ „Destoinica muncitoare, harnica țărancă, iscusita cercetătoare, femeia-inginer, femeia-medic, femeia-profesor și, în același timp, femeia-soție și mamă, în toate aceste ipostaze, femeia din țara noastră se face prețuită și respectată.” Sc. 7 III 76 p. 1; v. și femeie-țăran(că) (din femeie + medic; cf. fr. femme-médecin; DMN 1961) médic-cetățeán s. m. Medic interesat de activitatea obștească ◊ „Medic-cetățean” (titlu de articol dedicat doctorului I.B., propus candidat al F.D.P.) Sc. 14 I 61 p. 5 (din medic + cetățean; Fl. Dimitrescu în LR 4/62 p. 367) MEDICI FĂRĂ FRONTIERE, asociație nonguvernamentală, fondată în 1971, formată din medici și personal auxiliar, având ca scop acordarea de asistență medicală unor populații care au ori au avut de suferit de pe urma războaielor sau a unor calamități naturale. RĂZBOAIELE MEDICE, denumire a conflictelor armate desfășurate între anii 500 și 449 î. Hr. pentru hegemonie în bazinul oriental al Mării Mediterane, între statele grecești pe de o parte și Imp. Persan pe de altă parte. Terminate cu victoria grecilor. V. Grecia antică. Medic dex online | sinonim
Medic definitie
Intrare: medic (s.m.)
medic substantiv masculin