25 definiții pentru mascare
MASCÁ, maschez,
vb. I.
1. Tranz. și
refl. A(-și) acoperi obrazul sau o parte a lui cu o mască (
1); a (se) măscui.
2. Tranz. A sustrage vederii acoperind cu ceva, a împiedica să se vadă; a ascunde, a camufla. ♦
Fig. A ascunde ceva sub aparențe înșelătoare, cu intenția de a induce pe cineva în eroare; a disimula. – Din
fr. masquer. MASCÁRE, mascări,
s. f. Acțiunea de a (se) masca și rezultatul ei. –
V. masca. MASCÁ, maschez,
vb. I.
1. Tranz. și
refl. A(-și) acoperi obrazul sau o parte a lui cu o mască (
1); a (se) măscui.
2. Tranz. A sustrage vederii acoperind cu ceva, a împiedica să se vadă; a ascunde, a camufla. ♦
Fig. A ascunde ceva sub aparențe înșelătoare, cu intenția de a induce pe cineva în eroare; a disimula. – Din
fr. masquer. MASCÁRE, mascări,
s. f. Acțiunea de a (se) masca și rezultatul ei. –
V. masca. MASCÁ, maschez,
vb. I.
Tranz. 1. (Cu privire la figura omului) A acoperi cu o mască (mai ales pentru a participa la un bal mascat). Va avea însă grijă să-și mascheze figura spre a nu fi recunoscut. SAHIA, N. 107.
2. A ascunde ceva sub aparențe înșelătoare, cu intenția de a induce pe cineva în eroare; a camufla, a disimula. Joben, lavalieră, redingotă... erau într-o stare de umilință pe care n-o mai putea masca stăpînul lor. SADOVEANU, O. VIII 155. În veci aceleași doruri mascate cu-altă haină, Și-n toată omenirea în veci același om. EMINESCU, O. I 64. ♦ A sustrage vederii, a ascunde, a camufla. Barca fu oprită mai sus de debarcader, lîngă un elevator plutitor care o masca perfect. BART, E. 335.
MASCÁRE, mascări,
s. f. Acțiunea de
a masca; ascundere, camuflare. împrejurul observatorului sînt rămășițe de tufe, lăsate înadins pentru mascare. REBREANU, P. S. 104.
mascá (a ~) vb.,
ind. prez. 3 mascheáză
mascáre s. f.,
g.-d. art. mascắrii;
pl. mascắri
mascá vb., ind. prez. 1 sg. maschéz, 3 sg. și pl. mascheáză mascáre s. f., g.-d. art. mascării; pl. mascări MASCÁ vb. 1. (înv.) a se măscări. (Participanții la bal s-au ~.) 2. v. camufla. 3. v. acoperi. 4. a ascunde, a voala. (Norii ~ lumina soarelui.) 5. a ascunde, a tăinui, (înv. și reg.) a tăgădui, (înv.) a retăcea, (fig.) a acoperi. (Își ~ ignoranța.) MASCÁ vb. v. ascunde, disimula, tăinui. MASCÁRE s. 1. v. camuflare. 2. v. acoperire. 3. v. ascundere. 4. ascundere, tăinuire. (~ ignoranței.) MASCÁRE s. v. disimulare. A (se) masca ≠ a (se) demasca A masca ≠ a demasca, a vădi MASCÁ vb. I.
1. tr., refl. A(-și) acoperi fața cu o mască (mai ales la un bal mascat).
2. tr. (Fig.) A ascunde (ceva) sub false aparențe, cu intenția de a înșela pe cineva; a camufla, a ascunde, a disimula. ♦ A ascunde vederii, a camufla.
3. tr. (Mar.) A face ca velele să primească vântul din față, astfel ca nava să fie împinsă înapoi. [P. i. 3,6 -chează. / cf. fr. masquer].
MASCÁRE s.f. Acțiunea de a (se) masca și rezultatul ei; ascundere (sub mască). [<
masca].
MASCÁ vb. I. tr.,
refl. a(-și) acoperi fața cu o mască. II. tr. 1. (
fig.) a ascunde (ceva) sub false aparențe, cu intenția de a înșlea. ◊ a ascunde vederii inamicului trupele, tehnica de luptă, diverse obiective; a camufla. 2. (mar.) a orienta astfel un velier încât velele să primească vântul din față, stopând nava. ◊ a interpune o velă între vânt și o altă velă, împiedicând-o să primească vânt. ◊ a manevra astfel un velier încât să ajungă în vântul altei ambarcații cu vele. 3. a suprapune un sunet perturbator peste unul util, făcându-l ininteligibil. (< fr. masquer)
A MASCÁ ~chéz tranz. 1) A ascunde vederii; a face să nu se vadă; a camufla. 2) fig. A prezenta într-o formă aparentă, ascunzând adevărul; a disimula. ~ adevărul. 3) (obrazul sau o parte a lui) A acoperi cu o mască (pentru a nu fi recunoscut). /<fr. masquer mascà v.
1. a pune o mască;
2. fig. a ascunde, a nu lăsa să se vază.
masca vb. v. ASCUNDE. DISIMULA. MASCA vb. 1. (înv.) a se măscări. (Participanții la bal s-au ~.) 2. a camufla. (~ geamurile în timp de război.) 3. a acoperi, a ascunde. (Perdeaua ~ ușa.) 4. a ascunde, a voala. (Norii ~ lumina soarelui.) 5. a ascunde, a tăinui, (înv. și reg.) a tăgădui, (înv.) a retăcea, (fig.) a acoperi. (Își ~ ignoranța.) MASCARE s. 1. camuflaj, camuflare. (Operația de ~ a geamurilor.) 2. acoperire, ascundere. (~ unei uși cu o perdea.) 3. ascundere, voalare. (~ luminii soarelui de către nori.) 4. ascundere, tăinuire. (~ ignoranței.) mascare s. v. DISIMULARE. Mascare dex online | sinonim
Mascare definitie
Intrare: masca
masca verb grupa I conjugarea a II-a
Intrare: mascare
mascare substantiv feminin