MARXÍSM s. n. Doctrină filosofică, socială, politică și economică elaborată de K. Marx și Fr. Engels. – Din fr. marxisme, rus. marksizm.

MARXÍSM-LENINÍSM s. n. Învățătura lui K. Marx și F. Engels, dezvoltată de V. I. Lenin în noile condiții istorice de la sfârșitul sec. XIX – începutul sec. XX. – Din rus. marksizm-leninizm.

MARXÍSM s. n. Doctrină filozofică, socială și economică întemeiată de K. Marx și F. Engels; teoria și practica comunismului științific. – Din fr. marxisme, rus. marksizm.

MARXÍSM-LENINÍSM s. n. Învățătura lui K. Marx și F. Engels, dezvoltată de V.I. Lenin în noile condiții istorice. – Din rus. marksizm-leninizm.

MARXÍSM s. n. v. marxism-leninism.

MARXISM-LENINÍSM s. n. (Uneori numai în forma marxism) Știința legilor de dezvoltare a naturii și a societății, a revoluției maselor asuprite și exploatate, a victoriei socialismului în toate țăriie, a construirii societății comuniste. Marxismul a îmbinat într-un tot indisolubil lupta economică și lupta politică a clasei muncitoare. LENIN, O. IV 157.

marxísm s. n.

marxísm-leninísm s. n.

marxísm s. n.

marxísm-leninísm s. n.

MARXÍSM s.n. (În ideologia marxistă) Concepție științifică despre lume a proletariatului revoluționar, întemeiată de Marx și Engels; teoria și practica comunismului științific. [< fr. marxisme, rus. marksizm, cf. Karl Marx – filozof și economist socialist german].

MARXÍSM-LENINÍSM s.n. (În ideologia marxistă) Ideologia revoluționară a clasei muncitoare, reprezentând o concepție științifică unitară, armonioasă despre natură, societate, om și gândire, fondată de K. Marx și F. Engels, îmbogățită și dezvoltată de V. I. Lenin. [< rus. marksizm-leninizm].

MARXÍSM s. n. doctrină filozofică, politică și economică întemeiată de Marx și Engels, care studiază procesele istorice prin metode dialectice și materialiste, în lumina luptei de clasă. (< fr. marxisme, rus. marksizm)

MARXISM-LENINÍSM s. n. concepția despre lume și viață, ideologia revoluționară a clasei muncitoare și a partidului său comunist, elaborată de K. Marx și F. Engels și dezvoltată de V. I. Lenin în noile condiții istorice. (< rus. marksizm-leninizm)

MARXÍSM n. Sistem de idei filozofice, economice și social-politice de orientare materialistă, care susține principiul luptei de clasă în scopul instaurării orânduirii comuniste. /<fr. marxisme, rus. marksizm

MARXISM s. leninism, marxism-leninism.

MARXISM-LENINISM s. leninism, marxism.

MARXÍSM (< n. pr. Marx) s. n. Doctrină formulată inițial de K. Marx și Fr. Engels, având trei surse – filozofia clasică germană (G.W. Fr. Hegel, L.A. Feuerbach), economia politică engleză (A. Smith) și socialismul utopic francez (Cl.H. Saint-Simon și Cf. Fourier) – și trei părți constitutive: materialismul dialectic și istoric, economia politică marxistă și doctrina politică, întemeiată pe lupta de clasă. M. absolutizează rolul antagonismelor sociale, lupta de clasă și violența, neagă posibilitatea evoluției progresiste a societății burgheze, exagerează rolul „istoric” al proletariatului, susține necesitatea lichidării proprietății private, a instituției parlamentare și a separației puterilor în stat. Ulterior, m. a fost preluat de unii lideri politici comuniști, precum V.I. Lenin. IV. Stalin, Mao Zedong ș.a., drept concepție a claselor exploatate care realizează revoluția, dar și de gânditori din Occident, în principal, în direcție revizionistă (Ed. Bernstein, Fr. Mehring), kantiană (O. Bauer, M. Adler), hegeliană (G. Lukács), antropologizantă (H. Marcuse), critică (Școala de la Frankfurt).