MĂRGHÍLĂ, mărghile, s. f. (Regional) Loc spătos, mlăștinos. În jumătate de ceas au ajuns la lucirile glodurilor, între mărghile moi și fîntîni de apă stătută. SADOVEANU, N. P. 304.

marghílă s. f., pl. marghíle

MARGHÍLĂ s. (GEOGR.) mușuroi înierbat.

MARGHÍLĂ s. f. movilițe emisferice de pe suprafețele orizontale superioare din regiunile muntoase. (< fr. margouillis)