MANAGEMENT s. n. 1. Activitatea și arta de a conduce. 2. Ansamblul activităților de organizare, de conducere și de gestiune a întreprinderilor. ♦ Știința și tehnica organizării și conducerii unei întreprinderi. [Pr.: méniğment, manáğment] – Cuv. engl.

MANAGEMENT s. n. 1. Activitatea și arta de a conduce. 2. Ansamblul activităților de organizare, de conducere și de gestiune a întreprinderilor. 3. Știința și tehnica organizării și conducerii unei întreprinderi. [Pr.: me-nigi-ment] – Cuv. engl.

!management (angl.) [pron. ménigment/manágment] s. n.

MANAGEMENT s.n. Activitatea sau arta de a conduce. ♦ Știința organizării și conducerii întreprinderii. [Pron. menéigiment. / < engl. management].

MANAGEMENT [MÉ-NIGI-MENT] s. n. 1. activitatea, arta de a conduce. 2. știința organizării și conducerii întreprinderilor, a valorificării eficiente a resurselor umane, financiare și materiale ale unei organizații. (< engl. management)

MANAGEMENT [pr.: ménigiment] n. 1) Ansamblul activităților de organizare, conducere și gestiune a întreprinderilor. 2) Știința organizării și conducerii întreprinderilor. /Cuv. engl.

manágement s. n. (ec.) Știința organizării și conducerii întreprinderilor ◊ „[...] zilele acestea ne-a vizitat țara o delegație a Centrului de studii internaționale de management – care a reunit reprezentanți a 15 mari firme americane cu sediul la Viena.” Sc. 31 X 75 p. 5. ◊ „Rezultatele acestui test au fost evocate într-un articol [...] sub semnătura publicistei G. S., specialistă în probleme de management.” R.l. 11 X 76 p. 6. ◊ „«Adevărul» și «România liberă» vor avea nevoie în curând de o schimbare drastică de management. Până acum au trăit din capacitatea de adaptare a unor echipe vechi. Vor avea nevoie de oameni noi pentru probleme noi.” ◊ „22” 8/93 p. 11; v. și implantologie, marketing (din engl., fr. management; DMN 1965; DP; DEX, DN3)

MANAGEMENT [mænidʒmənt] (cuv. engl.) 1. Ansamblul activităților de organizare și conducere prin care se determină obiectivele unei firme/întreprinderi, resursele și procesele de muncă necesare realizării lor și executanții acestora, prin care se integrează și se asamblează munca salariaților, utilizând mai multe tehnici și metode adecvate pentru realizarea scopurilor funcționării firmei/întreprinderii. 2. P. ext. Disciplină economică având drept scop studierea proceselor și relațiilor de m. (1) din cadrul firmei/întreprinderii, în vederea evidențierii regulilor (principiilor) generale care le guvernează și elaborarea de sisteme, metode, tehnici și modalități noi de conducere, menite să asigure creșterea competivității.