Dicționare ale limbii române

9 definiții pentru mahmudea

MAHMUDEÁ, mahmudele, s. f. Monedă turcească de aur, care a circulat și în Țările Române în prima jumătate a sec. XIX. – Din tc. mahmudiye.
MAHMUDEÁ, mahmudele, s. f. Monedă turcească de aur, care a circulat în trecut și în țările românești și a cărei valoare a variat după epoci. – Din tc. mahmudiye.
MAHMUDEÁ, mahmudele, s. f. (Învechit) Monedă turcească de aur, cu circulație și în țările romînești. Grămezi de mahmudele ca jeraticul. DELAVRANCEA, S. 175. Mi-au luat tot ce aveam m chimir. cinci sute de mahmudele d-ale noi. GHICA, S. 25. – Variantă: mamudeá (PĂSCULESCU, E. P. 207) s. f.
mahmudeá s. f., art. mahmudeáua, g.-d. art. mahmudélei; pl. mahmudéle, art. mahmudélele
mahmudeá s. f., art. mahmudeáua, g.-d. art. mahmudélei; pl. mahmudéle
mahmudeá (mahmudéle), s. f. – Monedă turcească de aur, bătută de sultanul Mahomed II (1785-1839), de unde i se trage și numele; valora 40 de taleri (mahmudea tare) sau 35 (mahmudea moale), dar s-a depreciat rapid (în 1848 valora 16,24 și respectiv 6,67 franci). – Mr. mahmude, megl. mămudie. Tc. mahmudiyé (Roesler 599; Șeineanu, II, 242), cf. ngr. μαχμουτιές, sb. mahmudija.
MAHMUDEÁ ~éle f. înv. Monedă de aur turcească cu circulație și în țările românești. /<turc. mahmudiye
mahmudeà f. veche monedă turceașcă de aur (bătută de Sultanul Mahmud): cu dăsagi cu buzdugele pline cu mahmudele POP. [Turc. MAHMUDYÈ].
mahmudeá f., pl. ele (turc. mahmudiĭé). O veche monetă turcească de aur bătută de sultanu Mahmud II († 1839) și care valora 45 de leĭ vechĭ (Iorga, Negoț, 224). – Și magm-.

Mahmudea dex online | sinonim

Mahmudea definitie

Intrare: mahmudea
mahmudea substantiv feminin