MAHARADJÁH s. m. v. maharajah.

MAHARAJÁH, maharajahi, s. m. Titlu purtat de prinții indieni suverani (până în 1956); persoană care deținea acest titlu. [Var.: maharadjáh s. m.] – Din fr. maharadjah.

MAHARADJÁH s. m. v. maharajah.

MAHARAJÁH, maharajahi, s. m. (În trecut) Titlu purtat de prinții indieni (suverani); persoană care deținea acest titlu. [Var.: maharadjáh s. m.] – Din fr. maharadjah.

MAHARADJÁH, maharadjahi, s. m. Cel mai înalt titlu de prinț în India; persoană care poartă acest titlu.

maharajáh s. m., pl. maharajáhi

maharajáh s. m., pl. maharajáhi

MAHARADJÁH s.m. Titlu dat marilor principi în India; persoană care are acest titlu. [< fr. maharadjah, cf. hind. maharadjah – mare rege].

MAHARAJÁH s. m. titlu dat marilor principi în India (până în 1956). (< fr. maharadjah)

MAHᾹRᾹDJᾹH (fr., cuv. sanscrit mahā „mare” + rājā „rege”) s. m. (În unele state indiene) Titlu purtat de prinții suverani (până în 1956); persoană care deținea acest titlu.