MAGHIARÍSM, maghiarisme, s. n. Termen, expresie, construcție proprie limbii maghiare, împrumutată de altă limbă și fără a fi adaptată la sistemul acesteia. – Maghiar + suf. -ism.

MAGHIARÍSM, maghiarisme, s. n. Termen, expresie, construcție proprie limbii maghiare, împrumutată (fără necesitate) de altă limbă și fără a se fi adaptat la sistemul acesteia. – Maghiar + suf. -ism.

MAGHIARÍSM, maghiarisme, s. n. Termen, expresie, construcție proprie limbii maghiare și împrumutată de altă limbă, fără a fi intrat în sistemul acesteia.

maghiarísm (-ghia-) s. n., pl. maghiarísme

maghiarísm s. n. (sil. -ghia-), pl. maghiarísme

MAGHIARÍSM s. (rar) ungurism.

MAGHIARÍSM s.n. Cuvânt, expresie proprie limbii maghiare. [< maghiar + -ism].

MAGHIARÍSM s. n. cuvânt, expresie proprii limbii maghiare. (< maghiar + -ism)

MAGHIARÍSM ~e f. Împrumut din limba maghiară. /maghiar + suf. ~ism

maghiarism n. V. ungurism.

MAGHIARISM s. (rar) ungurism.

MAGHIARÍSM s. n. (< maghiar + -ism): cuvânt sau expresie specific(ă) limbii maghiare, prezent(ă) în vorbirea unui om de o altă limbă.