Dicționare ale limbii române
Dicționare ale limbii române
MACHIDON gr. Mαϰεδών, lat. Macedo, u. etnic, celebru ca supranume al eroului macedonean. 1. Machedonu, Nechifor (17 AV 284). 2. Machidon (Syn; 17 A V 367; Tec I; Sd VII 272; 17 A I 102; Met 259; Băl I); -ești s. 3. Macedon și Macidon, 1750, ard. (Paș; Nepos). 4. + Marcu: Marchidon t. (Mus).
- sursa: Onomastic 1963
- permalink
machidon, machidoni s. m. aromân, român din Sudul Dunării.
- sursa: Argou 2007
- permalink
Machidon dex online | sinonim
Machidon definitie
