LĂZUÍ, lăzuiesc, vb. IV. Tranz. A face laz; a despăduri, a defrișa. Să lăzuiești toată pădurea. RETEGANUL, P. V 49.

LĂZUÍ, lăzuiesc, vb. IV. Tranz. (Reg.) A face laz; a despăduri, a defrișa. – Din laz.

LĂZUÍ vb. v. defrișa, despăduri.

lăzuì v. Tr. a stârpi tufele și rădăcinile unui câmp. [V. laz].

lăzuĭésc v. tr. (d. laz). Trans. Curăț un teren de bălăriĭ saŭ de arborĭ, runculesc, secĭuĭesc: să lăzuĭască un petec de pădure (Rebr. 286). V. desțelenesc.

lăzui vb. v. DEFRIȘA. DESPĂDURI.

lăzuíre, lăzuiri, s.f. – (reg.) Tehnică pentru obținerea de noi parcele de fânațe: „Fertilizarea parcelelor obținute prin lăzuire se făcea prin pășunarea oilor și staționarea acestora pe timp de iarnă în terenurile lăzuite” (Dăncuș, 1986: 40). – Din laz (Scriban, Șăineanu, DLRM); din lăzui (MDA).

lăzuíre, -i, s.f. – Tehnică pentru obținerea de noi parcele de fânațe: „Fertilizarea parcelelor obținute prin lăzuire se făcea prin pășunarea oilor și staționarea acestora pe timp de iarnă în terenurile lăzuite” (Dăncuș 1986: 40). – Din laz + -uire.

LĂZUÍRE, lăzuiri, s. f. v. LĂZUI. – [DLRM]