LĂCRĂMÁȚIE s. f. v. reclamație.

RECLAMÁȚIE, reclamații, s. f. Faptul de a reclama; (concr.) petiție, plângere, jalbă prin care se cere ceva sau se aduc anumite învinuiri cuiva. ♦ (Jur.) Sesizare adresată unui organ al administrației de stat în legătură cu încălcarea unui drept al petiționarului, sau unui organ de urmărire penală în legătură cu săvârșirea unei infracțiuni. [Var.: (înv.) reclamațiúne, (pop.) lăcrămáție s. f.] – Din fr. réclamation.

RECLAMAȚIÚNE s. f. v. reclamație.

LĂCRĂMÁȚIE s. f. v. reclamație.

RECLAMÁȚIE, reclamații, s. f. Faptul de a reclama; (concr.) petiție, plângere, jalbă prin care se cere ceva sau se aduc anumite învinuiri cuiva. [Var.: (înv.) reclamațiúne, (pop.) lăcrămáție s. f.] – Din fr. réclamation.

RECLAMAȚIÚNE s. f. v. reclamație.

RECLAMÁȚIE, reclamații, s. f. Faptul de a reclama (1); cerere, petiție, jalbă prin care se reclamă, se cere ceva sau se aduc anumite învinuiri cuiva. La Londra furăm singuri a da acel memoriu și a înfățișa reclamațiile romînilor. GHICA, A. 803. Numai atunci li se va lua în băgare de seamă reclamația, cînd vor da înscris și chezășie. NEGRUZZI, S. I 280. – Variantă: reclamațiúne (GHICA, A. 627) s. f.

RECLAMAȚIÚNE s. f. v. reclamație.

reclamáție (re-cla-, -ți-e) s. f., art. reclamáția (-ți-a), g.-d. art. reclamáției; pl. reclamáții, art. reclamáțiile (-ți-i-)

reclamáție s. f. (sil. -cla, -ți-e), art. reclamáția (sil. -ți-a), g.-d. art. reclamáției; pl. reclamáții, art. reclamáțiile (sil. -ți-i-)

RECLAMÁȚIE s. 1. plângere, (înv. și pop.) jalbă, pâră, (înv. și reg.) plânsoare, ponoslu, (Ban., Transilv. și Mold.) ponos, (înv.) artic, pitac, suplică, tânguire, (turcism înv.) ruca. (A depune o ~.) 2. v. sesizare.

RECLAMÁȚIE s.f. Faptul de a reclama; petiție, protest, plângere împotriva unui abuz etc. [Gen. -iei, var. reclamațiune s.f. / cf. fr. réclamation, lat. reclamatio].

RECLAMAȚIÚNE s.f. v. reclamație.

RECLAMÁȚIE s. f. petiție, protest, plângere împotriva unui abuz etc. (< fr. réclamation)

RECLAMÁȚIE ~i f. Petiție adresată unui organ administrativ, în care se exprimă o nemulțumire; jalbă; plângere. A depune o ~. [G.-D. reclamației; Sil. -ți-e] /<fr. réclamation

reclamați(un)e f. acțiunea de a reclama.

lăcrămáție, V. reclam-.

*reclamațiúne f. (lat. reclamátio, -ónis). Acțiunea de a reclama, de a te plînge, jalbă. Hîrtia pe care e scrisă o plîngere. – Și -áție. Vulg. lăcrămățíe (după lacrămĭ).

RECLAMAȚIE s. 1. plîngere, (înv. și pop.) jalbă, pîră, (înv. și reg.) plînsoare, ponoslu, (Ban., Transilv. și Mold.) ponos, (înv.) artic, pitac, suplică, tînguire, (turcism înv.) ruca. (A depune o ~.) 2. sesizare. (Redacția ziarului a primit o ~.)

lăcrămáție, lăcrămații, (lacrimă), s.f. – (reg.) Plângere, cerere; lacrimă. ♦ (onom.) Lăcrămație, poreclă în Moisei: „În 1962, s-a adus de către Hojda Petru Butubu un darac de lână, mașină de scărmănat lână, la care lucrează acum Mihali Ștefan Pârciu și Ivașcu Ștefan Lăcrămație” (Coman, 2004: 54). – Var. a lui reclamație (< fr. réclamation) (DEX); din lacrimă contaminat cu reclamație (MDA); caz tipic de etimologie populară.

lăcrămáție, -ii, (lacrimă), s.f. – v. lacrimă „plângere, cerere”. ♦ Lăcrămație, poreclă în Moisei: „În 1962 s-a adus de către Hojda Petru Butubu un darac de lână, mașină de scărmănat lână, la care lucrează acum Mihali Ștefan Pârciu și Ivașcu Ștefan Lăcrămație” (Coman 2004: 54). – Din lacrimă + -ție.

lăcrămație, lăcrămații s. f. (pop.) reclamație