LUNGĂRÉȚ, -EÁȚĂ, lungăreți, -e, adj. Care are o formă alungită; mai mare în lungime decât în lățime; lunguieț. – Lung + suf. -ăreț.

LUNGĂRÉȚ, -EÁȚĂ, lungăreți, -e, adj. Care are o formă alungită; mai mare în lungime decât în lățime; lunguieț. – Lung + suf. -ăreț.

LUNGĂRÉȚ, -EÁȚĂ, lungăreți, -e, adj. Care are formă cam lungă, mai mare în lungime decît în lățime; lunguieț. Își încreți toată fața lungăreață într-un zîmbet. CAMILAR, T. 82. Copiii făceau în pumn un boț lungăreț de mămăligă. C. PETRESCU, Î. II 164. A fost mic de stat, dar cu umere largi, cu fața mare și lungăreață, cu fruntea lată și ochii mari plecați în jos. EMINESCU, N. 156.

lungăréț adj. m., pl. lungăréți; f. lungăreáță, pl. lungăréțe

lungăréț adj. m., pl. lungăréți; f. sg. lungăreáță, pl. lungăréțe

LUNGĂRÉȚ adj. 1. v. lunguieț. 2. v. alungit.

lungăreț a. mai lung decât lat.

lungăréț, -eáță adj., pl. f. ețe. Maĭ mult lung de cît lat orĭ gros: oŭăle-s lungărețe.

LUNGĂREȚ adj. 1. lunguieț, (pop.) sulatic. (Un obiect ~.) 2. alungit, lung, lunguieț, prelung, prelungit, (livr.) oblong. (Un fruct ~.)