LÓGIE, logii,
s. f. 1. (În forma loggia) Galerie exterioară încorporată unei clădiri, acoperită și deschisă către exterior printr-un șir de arcade sprijinite pe coloane sau pe stâlpi.
2. Construcție de tipul loggiei (
1), independentă sau aparținând parterului unei clădiri, servind și ca tribună.
3. Balcon mărginit cu panouri, construit pentru a proteja încăperile de arșiță. [
Var.: lóggia,
s. f.] – Din
it. loggia. !lógie (-gi-e)
s. f.,
g.-d. art. lógiei;
pl. lógii,
art. lógiile (-gi-i-)
-LOGÍE Element secund de compunere savantă, cu sensul de „disciplină”, „știință”, „expunere științifică”. [< fr. -logie, it. -logia, cf. gr. -logia < logos – cuvânt, discurs].
LOG(O)-, -LÓG, -LOGÍE elem. „cuvânt”, „vorbire”, „principiu”, „rațiune”, „raport, proporție”, „știință, cercetare”. (< fr. log/o/-, -logue, -logie,
cf. gr. logos)
*-logíe f. Cuv. derivat d. vgr. lógos, cuvînt, și care se combină cu alte cuvinte ca să arăte numele unor științe, ca: geo-logie, zoo-logie. V.
grafie. -LOGIE1 „știință, studiu, cercetare”. ◊ gr. logia „teorie, discurs” > fr. -logie, germ. id., it. -logia, engl. -logy > rom. -logie. -LOGIE2 „strîngere, selecționare”. ◊ gr. lego, ein „a aduna, a alege” > fr. -logie, it. -logia > rom. -logie. Logie dex online | sinonim
Logie definitie
Intrare: logie (subst.)
logie subst. substantiv feminin
Intrare: logie (suf. - selecționare)
logie 2 suf. - selecționare
Intrare: logie (suf. - știință)