Dicționare ale limbii române

LÓGIE, logii, s. f. 1. (În forma loggia) Galerie exterioară încorporată unei clădiri, acoperită și deschisă către exterior printr-un șir de arcade sprijinite pe coloane sau pe stâlpi. 2. Construcție de tipul loggiei (1), independentă sau aparținând parterului unei clădiri, servind și ca tribună. 3. Balcon mărginit cu panouri, construit pentru a proteja încăperile de arșiță. [Var.: lóggia, s. f.] – Din it. loggia.
!lógie (-gi-e) s. f., g.-d. art. lógiei; pl. lógii, art. lógiile (-gi-i-)
LÓGIE s.f. v. loggia.
-LOGÍE Element secund de compunere savantă, cu sensul de „disciplină”, „știință”, „expunere științifică”. [< fr. -logie, it. -logia, cf. gr. -logia < logos – cuvânt, discurs].
-LOGÍE elem. log(o)-.
LOG(O)-, -LÓG, -LOGÍE elem. „cuvânt”, „vorbire”, „principiu”, „rațiune”, „raport, proporție”, „știință, cercetare”. (< fr. log/o/-, -logue, -logie, cf. gr. logos)
*-logíe f. Cuv. derivat d. vgr. lógos, cuvînt, și care se combină cu alte cuvinte ca să arăte numele unor științe, ca: geo-logie, zoo-logie. V. grafie.
-LOGIE1 „știință, studiu, cercetare”. ◊ gr. logia „teorie, discurs” > fr. -logie, germ. id., it. -logia, engl. -logy > rom. -logie.
-LOGIE2 „strîngere, selecționare”. ◊ gr. lego, ein „a aduna, a alege” > fr. -logie, it. -logia > rom. -logie.

Logie dex online | sinonim

Logie definitie

Intrare: logie (subst.)
logie subst. substantiv feminin
Intrare: logie (suf. - selecționare)
logie 2 suf. - selecționare
Intrare: logie (suf. - știință)
logie 1 suf. - știință