LOCATÓR, -OÁRE, locatori, -oare, s. m. și f. s. n. 1. S. m. și f. Persoană care dă în locație un lucru. 2. S. n. (în sintagma) Locator radio = radiolocator. – Din lat. locator.

LOCATÓR, -OÁRE, locatori, -oare, subst. 1. S. m. și f. Persoană care dă în locație un lucru. 2. S. n. (În sintagma) Locator radio = radiolocator. – Din lat. locator.

locatoáre s. f., g.-d. art. locatoárei; pl. locatoáre

locatór1 (persoană) s. m., pl. locatóri

locatór2 (obiect) s. n., pl. locatoáre

locatoáre s. f., g.-d. art. locatoárei; pl. locatoáre

locatór (persoană) s. m., pl. locatóri

locatór (obiect) s. n., pl. locatoáre

LOCATOR RÁDIO s. v. radar.

LOCATÓR, -OÁRE s.m. și f. Cel care dă în locație (1) un lucru. // s.n. Locator radio = radiolocator. [< lat. locator].

LOCATÓR, -OÁRE I. s. m. f. cel care dă în locație (1) un lucru. II. s. n. 1. ~ radio = radiolocator. 2. (tehn.) reper. (< lat., /II/ engl. locator)

LOCATÓR ~oáre (~óri, ~oáre) m. și f. Persoană care dă în locație, cu chirie, un lucru. /<lat. locator

*locatór, -oáre s. (lat. locator). Jur. Care dă cu chirie.