16 definiții pentru locantă
LOCÁNDĂ s. f. v. locantă. LOCÁNTĂ, locante,
s. f. (
Înv.) Han2, local în care se servesc băuturi; ospătărie, birt. [
Var.:
locándă s. f.] – Din
it. locanda,
ngr. lokánta. LOCÁNDĂ, locande,
s. f. Han2, local în care se servesc băuturi; ospătărie, birt. [
Var.:
locántă s. f.] – Din
it. locanda, ngr. lokánta. LOCÁNTĂ s. f. v. locandă. LOCÁNDĂ s. f. v. locantă. LOCÁNTĂ, locante,
s. f. (Învechit) Ospătărie, birt (care are și odăi de închiriat); han. La una din locante îl văd pe nenea Alviță. STANCU, D. 408. Nu era rău... nici în locantele din Cluj. PAS, Z. IV 145. Cei vreo doi sorcoveți ce mai rămăseseră teferi din Tîrgul Cucului curînd se topiră și ei la locanta lui Borș. HOGAȘ, DR. II 48. –
Pl. și: locănți (CONTEMPORANUL, VI 200). – Variantă:
locándă (BOLINTINEANU, O. 275)
s. f. locántă/locándă (
înv.)
s. f.,
g.-d. art. locántei/locándei;
pl. locánte/locánde
locántă/locándă s. f., g.-d. art. locántei/locándei, pl. locánte/locánde LOCÁNTĂ s. v. birt, han, ospătărie. LOCÁNDĂ s.f. (Rar) Han, local unde se servesc băuturi în Italia. [< it. locanda].
LOCÁNTĂ/LOCÁNDĂ s. f. han, local unde se servesc băuturi. (< ngr. lokanta, it. locanda)
locándă (locánde), s. f. – Cîrciumă, restaurant. –
Var. locantă. –
Mr. lucantă.
It. locanda, prin intermediul
ngr. λοϰάντα (Tiktin; Gáldi 206),
cf. bg.,
tc. lokanta,
sb. lokanda. –
Der. locandier,
s. m. (hangiu, gazdă), din
it. locandiere.
locandă (locantă) f. ospătărie, han. [Gr. LOCANTA].
locándă și (maĭ des)
locántă f., pl. e (ngr. lokánta, pron. -nda, turc. lokanta și -nda, d. it. locanda, han, d. locare și allogare, a închiria. V.
locatar). Est. Restaurant, birt, ospătărie, casă în care se dă de mîncat pe banĭ. V.
otel. locantă s. v. BIRT. HAN. OSPĂTĂRIE. Locantă dex online | sinonim
Locantă definitie
Intrare: locandă
locandă substantiv feminin