LOCALIZÁ, localizez, vb. I. 1. Tranz. și refl. A (se) limita, a (se) restrânge la un anumit spațiu, la un anumit loc. ♦ Tranz. A determina în spațiu sau în timp un fapt, o acțiune etc. 2. Tranz. (Cu privire la opere literare) A da un caracter local, a adapta la condițiile specifice, istorice, sociale etc. ale unei epoci, ale unei regiuni etc. – Din fr. localiser.

LOCALIZÁT, -Ă, localizați, -te, adj. 1. Care este fixat într-un anumit loc, limitat pe un anumit spațiu. ♦ Care este determinat în spațiu sau în timp. 2. (Despre opere literare) Adaptat la specificul local, la condițiile istorice, culturale, sociale ale unei țări. – V. localiza.

LOCALIZÁ, localizez, vb. I. 1. Tranz. și refl. A (se) limita, a (se) restrânge la un anumit spațiu, la un anumit loc. ♦ Tranz. A determina în spațiu sau în timp un fapt, o acțiune etc. 2. Tranz. (Cu privire la opere literare) A da un caracter local, a adapta la condițiile specifice, istorice, sociale etc. ale unei epoci, ale unei regiuni etc. – Din fr. localiser.

LOCALIZÁT, -Ă, localizați, -te, adj. 1. Care este fixat într-un anumit loc, limitat pe un anumit spațiu. ♦ Care este determinat în spațiu sau în timp. 2. (Despre opere literare) Adaptat la specificul local, la condițiile istorice, culturale, sociale ale unei țări. – V. localiza.

LOCALIZÁ, localizez, vb. I. Tranz. 1. A limita, a restrînge la un anumit spațiu. Incendiul a fost localizat. ◊ Refl. Sub tîmplă i se localiza mai adesea durerea de cap. VLAHUȚĂ, O. A. III 195. 2. A determina locul unui obiect, al unui fapt, al unei acțiuni, al unei stări etc. Boală greu de localizat. 3. (Mai ales cu privire la creații literare străine, în special dramatice) A da un caracter local, a adapta la condițiile specifice, istorice, sociale, culturale, ale unui moment sau ale unei regiuni, ale unei țări etc. Traducînd, prelucrînd, uneori localizînd, reprezentațiile începură. NEGRUZZI, S. I 343.

localizá (a ~) vb., ind. prez. 3 localizeáză

localizá vb., ind. prez. 1 sg. localizéz, 3 sg. și pl. localizeáză

LOCALIZÁ vb. 1. a (se) limita, a (se) restrânge. (Focul a fost ~ la...) 2. (LIT.) a adapta, a prelucra. (A ~ o piesă de teatru.)

LOCALIZÁT adj. (LIT.) adaptat, prelucrat. (Piesă ~.)

LOCALIZÁ vb. I. 1. tr., refl. A (se) limita; a (se) restrânge la... 2. tr. A determina în spațiu sau în timp (un fapt, o acțiune etc.). 3. tr. A da un caracter local, a adapta la specificul unei țări, al unei regiuni etc. (o operă dramatică). [< fr. localiser].

LOCALIZÁ vb. I. tr., refl. a (se) limita; a (se) restrânge (la). II. tr. 1. a determina în spațiu sau în timp (un fapt, o acțiune). 2. a da un caracter local, a adapta (o operă literară) la specificul unei țări, regiuni etc. (< fr. localiser)

A LOCALIZÁ ~éz tranz. 1) A face să se localizeze. 2) (acțiuni, evenimente, fenomene etc.) A determina în spațiu sau în timp. 3) (opere literare) A înzestra cu colorit local. 4) (afecțiuni interne) A detecta prin stabilirea locului de manifestare. /<fr. localiser

A SE LOCALIZÁ pers. 3 se ~eáză intranz. 1) A se stabili într-un anumit loc (în spațiu). Durerea s-a ~at în plămâni. 2) A se limita la un teritoriu redus (de răspândire); a căpăta o arie de răspândire restrânsă; a deveni local. Incendiul s-a ~at. Epidemia s-a ~at. 3) A căpăta proporții reduse; a obține caracter local. /<fr. localiser

localizà v. 1. a face local, a fixa într’un loc: a localiza un incendiu, o boală; 2. fig. a da un caracter local: a localiza o comedie.

*localizéz v. tr. (d. local; fr. localiser). Fac local, fixez într’un loc: a localiza un incendiŭ, o epidemie. Daŭ un caracter local: autoriĭ româneștĭ localizează o mulțime de pĭese teatrale franceze. Fil. A localiza o facultate a sufletuluĭ, a-ĭ atribui un loc anumit în corp.

LOCALIZA vb. (LIT.) a adapta, a prelucra. (A ~ o piesă de teatru.)

LOCALIZAT adj. (LIT.) adaptat, prelucrat. (Piesă ~.)