LIMBÁ, limbez, vb. I. Tranz. A descărca o navă pentru a-i permite trecerea prin locurile mai puțin adânci și a o reîncărca după ce ea ajunge la o adâncime mai mare. – Din limb.

LIMBÁ, limbez, vb. I. Tranz. A descărca o navă pentru a-i permite trecerea prin locurile mai puțin adânci și a o reîncărca după ce ea ajunge la o adâncime mai mare. – Din limb.

LIMBÁ, limbez, vb. I. Tranz. A descărca o navă pentru a-i înlesni trecerea într-un loc puțin adînc și a o reîncărca după ce a ajuns la o adîncime mare.

limbá (a ~) vb., ind. prez. 3 limbeáză

limbá vb., ind. prez. 1 sg. limbéz, 3 sg. și pl. limbeáză

limbát adj. m., pl. limbáți; f. sg. limbátă, pl. limbáte

LIMBÁ vb. I. tr. A descărca o navă pentru a-i înlesni trecerea printr-un loc puțin adânc, reîncărcând-o după aceea. [< limb3].

LIMBÁ1 vb. tr. a descărca o navă parțial sau total, în limburi (5), pentru a-i înlesni trecerea printr-un loc puțin adânc, reîncărcând-o după aceea; a limba. (< limb)

LÍMBA2 s. m. arbore african mare, cu lemn gălbui-albicios, cu reflexe mătăsoase, ușor, cu densitate redusă. (< fr. limba)

LIMBÁT1, -Ă adj. (despre frunze) prevăzut cu limb. (< engl. limbate, lat. limbatus)

LIMBÁT2, -Ă adj. (herald.; despre păsări, animale) reprezentat cu limba scoasă, de obicei în smalț. (după fr. langué)

A LIMBÁ ~éz tranz. (nave) A descărca, reîncărcând ulterior, pentru a-i permite trecerea printr-un loc puțin adânc. /Din limb

limba, limbez v. t. (vulg.) 1. a practica aniliția sau cuniliția. 2. a linguși, a flata.