LICTÁR s. n. (Reg.) Marmeladă de prune; magiun. – Din magh. lekvár.

LICTÁR s. n. (Reg.) Marmeladă de prune; magiun. – Din magh. lekvár.

LICTÁR s. n. (Transilv.) Marmeladă de prune, magiun. Mult lictar aveți voi, de se mînjesc copiii atît de tare. SLAVICI, O. I 59.

lictár (reg.) s. n.

lictár s. n.

LICTÁR s. v. magiun.

lictár s. n. – Marmeladă de prune. Lat. electuarium (sec. XIX), introdus în Trans. prin farmacie (Candrea; Tiktin).

lictar n. Mold. Tr. magiun de prune. [Indirect din lat. ELECTUARIUM].

*lictár n., pl. e (lat. electuarium, auzit de la farmaciștĭ. V. electuariŭ). Trans. Magĭun, povidlă, marmeladă. V. pecmez.

lictar s. v. MAGIUN.

lictár, (liptari, licvar, ligvar, legvar), s.n. – (reg.; gastr.) Magiun, dulceață de prune. „Magiunul care se unge pe pita de grâu, de mălai, dar mai ales pe scrijele de coleșe rece” (Faiciuc, 1998: 182): „Îi lucrez de multă vreme și știu unde ține laptele de oi și brânza, ligvarul de prune și mierea de stupi” (Bilțiu-Dăncuș, 2005: 270). Atestat și în Maramureșul din dreapta Tisei. – Din lat. electuarium (sec. XIX), introdus în Transilvania prin farmacie (Șăineanu, Scriban; Candrea, Tiktin, cf. DER); din magh. lekvár „magiun” (DEX); din magh. liktárium, liktárom; lekvár (MDA).

lictár, (liptari, ligvar, legvar), s.n. – Magiun, dulceață de prune. „Magiunul care se unge pe pita de grâu, de mălai, dar mai ales pe scrijele de coleșe rece” (Faiciuc 1998: 182). – Lat. electuarium (sec. XIX), introdus în Transilvania prin farmacie (Candrea, Tiktin cf. DER); cf. magh. lekvás.